„Vrăji, farmece și desfaceri” este culegerea de folclor magic publicată în 1893 de Simion Florea Marian, preot, etnograf și membru al Academiei Române. Are 242 de pagini și peste 40 de texte populare, cu variante, mai ales din Bucovina, însoțite de explicații despre cine le rostea, când și cu ce gesturi. Azi o poți citi gratuit, scanată, în biblioteca digitală a BCU Iași.
În rândurile de mai jos afli cine a fost autorul, ce conține cartea capitol cu capitol, câteva formule parafrazate din ea, ce valoare are ca document etnografic și ce alte culegeri merită citite alături de ea. Le privim ca pe un patrimoniu al satului românesc, cu respect și fără frică, nu ca pe niște rețete de încercat.
Cine a fost Simion Florea Marian
Simion Florea Marian (1847–1907) s-a născut la Ilișești, în Bucovina aflată atunci sub stăpânire austriacă, și a murit la Suceava. A fost preot ortodox, profesor de religie la Gimnaziul greco-ortodox din Suceava și, din 1881, membru titular al Academiei Române. E socotit unul dintre întemeietorii cercetării sistematice a folclorului românesc.
Câteva repere ale operei lui:
- Ornitologia poporană română (1883), premiată de Academia Română cu premiul Năsturel Herescu. Din banii premiului și-a cumpărat casa din Suceava, astăzi Casa memorială „Simion Florea Marian”, deschisă publicului în 1974;
- Descântece poporane române (1886), prima lui mare culegere de texte magice;
- trilogia Nunta la români (1890), Înmormântarea la români (1892) și Nașterea la români (1892);
- Vrăji, farmece și desfaceri (1893), cartea despre care vorbim aici;
- Sărbătorile la români (1898–1901) și Legendele Maicii Domnului (1904).
O parte din manuscrise au apărut abia după un secol: Botanica poporană română a fost publicată între 2008 și 2010, ultimele volume la Editura Academiei Române. Pentru istoria și cultura română, dar și pentru cine vrea să înțeleagă lumea satului de acum 130 de ani, Simion Florea Marian rămâne un punct de pornire greu de ocolit: a notat nu doar textele, ci și numele oamenilor care i le-au spus, satul, ziua și gesturile.
Contextul: Academia Română și Bucovina de la 1890
Cartea nu a apărut ca volum de sine stătător, ci ca extras din Analele Academiei Române (seria a II-a, tomul XV, Memoriile Secțiunii literare), tipărit la Lito-Tipografia Carol Göbl din București, în 1893. Precuvântarea e semnată la Suceava, pe 26 septembrie 1893.
Marian spune acolo un lucru emoționant: în 1886, când publicase descântecele, promisese încă două volume, unul de farmece și unul de vrăji. Șapte ani mai târziu a reușit să scoată doar unul, la care a adăugat o specie nouă: desfacerile. Explică și de ce munca a mers greu. Cei care știau vrăjile nu voiau să le spună, de teamă că:
- își pierd „darul” dacă îl împărtășesc;
- au necazuri cu autoritățile civile sau bisericești;
- alții le învață și le fac apoi concurență.
Autorul mărturisește că strânge literatură populară de 25 de ani și că fără ajutorul câtorva prieteni n-ar fi adunat nici cât cuprinde volumul. Bucovina, provincie a Imperiului Austriac, era pentru el un teren de lucru apropiat: satele din jurul Sucevei, ale Rădăuților, ale Câmpulungului și ale Cernăuților.
Ce conține cartea „Vrăji, farmece și desfaceri”
Volumul are o Introducere teoretică și trei mari părți: Vrăji, Farmece și Desfaceri. Fiecare text e urmat de „Observațiuni” (cine l-a dictat, unde, cum se face) și de „Note” cu explicarea cuvintelor regionale.
Introducerea: trei specii diferite de poezie populară
Ideea centrală a lui Marian este că vrăjile, farmecele și desfacerile sunt trei specii deosebite de poezie populară, care nu trebuie confundate între ele și nici cu descântecele. Ca formă seamănă: versuri neregulate, care nu se cântă, ci se recită. Ca scop însă diferă:
| Specie | Scopul, după Marian | Cui se adresează | Când se face |
|---|---|---|---|
| Descântecele | vindecarea bolilor oamenilor și ale animalelor | sfinți, Maica Domnului, puteri bune | oricând, ziua |
| Vrăjile | să aducă pe cineva fără voia lui, să despartă, să facă rău | duhuri necurate, ființe mitologice | de la înserat până la miezul nopții |
| Farmecele | să faci pe cineva frumos, plăcut, iubit și „jucat” la horă | Maica Domnului, apa, roua, soarele, stelele | dimineața, înainte de răsăritul soarelui |
| Desfacerile | să îndepărtezi vrăjile și farmecele și să fii din nou plăcut | Maica Domnului, apa curgătoare | oricând, din zori până la înserat |
Tot în introducere găsești două observații pe care le uităm des. Prima: Marian scrie că vrăjile, farmecele și desfacerile nu țin de medicina populară, spre deosebire de descântecele de leac. A doua: mai explică felul în care satul a transformat cuvântul francez franc-maçon în „farmazon”, adică fermecător, din cauza asemănării cu vorba „farmec”.
Despre desfaceri spune că erau mai ușor de adunat, pentru că oamenii nu socoteau păcat să-și apere casa de rău. Notează și că existau rugăciuni de desfacere a farmecelor citite de preoți, tipărite în broșuri la Sibiu (1867) și la Piatra (1885).
Partea întâi: vrăjile
Capitolele de vrăji poartă nume care spun singure o poveste: Pe ursită, Învălirea focului, Înfigerea cuțitului, Chemarea lunei, Încingerea brâului, Chemarea lui Tenie, Coacerea turtei, Facerea cu ulcica, Așternerea patului, Scoaterea dragostilor, Fierberea ocnei, Făcătură de despărțire și Înnegrirea fetelor.
Cele mai multe sunt vrăji de ursită: fete care se temeau că nu se vor mărita sau că feciorul pe care și-au pus ochii nu le va lua. Despre ursita ca destin de la naștere poți citi în articolul despre ursitoarele, zânele sorții, iar despre practicile de aflare și chemare a ursitului, în farmece de ursită.
Partea a doua: farmecele de dragoste și de frumusețe
Farmecele sunt mai luminoase. Titlurile vorbesc de la sine: De dragoste, Chemarea stelei, De frumusețe, De iubire, Chemarea apei rouroase, Chemarea soarelui, De înfrumusețare, Strigarea dragostilor, Chemarea apei curgătoare, Chemarea rouei și Ca să fie fetele jucate. Aproape toate sunt farmece de dragoste sau de frumusețe, făcute de fete pentru ele însele, ca să fie văzute, iubite și jucate la horă. Despre cum privim azi farmecele de dragoste, cu riscurile lor, găsești un text separat: farmece de dragoste.
Partea a treia: desfacerile
Ultima parte, cea mai lungă, cuprinde desfacerile: Depărtarea urei, Întoarcerea urmei, Desfacerea ursitei, Întoarcerea ursitei, Întoarcerea aruncăturii, De făcătură, Desfacerea făcăturii, Spălarea urei, De ieșit din ură, Desfacerea urilor, trei texte De faptă, Desfacerea faptului, Desfacerea relelor, Desfacerea împiedicăturii și Curățirea făcăturilor. Aici apare vocabularul pe care îl auzim și azi: făcătură, aruncătură, faptă, dat, ură, piedică.
Exemple de formule din carte, pe înțelesul de azi
Redăm doar câteva cuvinte din textele originale și restul îl povestim. Formulele vechi au o muzică a lor, care se pierde când le scoți din context.
Chemarea lunei (din Mitocul Dragomirnei, lângă Suceava). Fetele care nu se puteau mărita ieșeau la lună nouă și i se adresau ca unei crăiese a nopții: „Lună, lună, / Vîrgolună!”. Fata îi spunea lunii că are cal, dar nu are frâu, și îi dădea brâul ei drept frâu, ca să plece după ursit, fie el din satul ei, din al treilea sau din al nouălea sat.
Înfigerea cuțitului (din Pătrăuți, lângă Suceava). Sâmbătă seara, fata ieșea la colțul casei cu un cuțit, îl înfigea în pământ și rostea versurile. Tânăra credea că astfel feciorul pe care îl alesese o va cere de soție, chiar dacă părinții lui s-ar fi împotrivit.
Chemarea stelei este, poate, cel mai frumos text din volum. Fata număra stelele de la una la nouă, cu un joc de cuvinte („stea, gostea, / dragostea-i a mea”), și o alegea pe a noua drept steaua ei. Steaua era rugată să umble prin țări și hotare și să-i aducă dragostea „de la 99 de miri cu mirese”, de la păuni, porumbei și holde înverzite.
Făcătura de despărțire, povestită de Domnica Popescu din Ciudei. Vrăjitoarea lua țărână dintre doi copaci gemeni smulși de furtună și căzuți în părți diferite și o arunca între cei doi soți. E un exemplu limpede de magie prin asemănare: cum s-au despărțit copacii, așa să se despartă și oamenii. Despre acest tipar găsești mai multe în vrăjile prin asemănare și formulele „cum… așa”.
Curățirea făcăturilor (din Stulpicani). Fata care credea că i s-a făcut ca să nu se mărite se ducea duminică dimineața, înainte de răsărit și îmbrăcată în cele mai frumoase haine, la o apă curgătoare. Acolo tăia apa în cruce cu o foarfecă și spunea, cu vorbele textului, că nu taie apa, ci „piedica ursitului” ei. Apoi aducea apă neîncepută acasă.
Depărtarea urei (din Pătrăuți). Era o desfacere lungă, de trei seri, cu apă neîncepută adusă de la un vârtej de pârâu, fără să privești înapoi și fără să vorbești cu nimeni pe drum. Lângă apă se puneau busuioc, mătase roșie, o pană de păun și un ban de argint. Aceleași obiecte apar, peste un secol, și în dicționarul de simboluri al lui Romulus Antonescu, la fetele care se spălau cu apă neîncepută înainte de horă.
Simion Florea Marian, vrăji și memorie: ce valoare are azi cartea
Când cauți „Simion Florea Marian vrăji”, dai de o carte pe care etnologii o citează și azi. Ca document etnografic, are cel puțin patru calități rare.
- Își numește sursele. Fiecare text spune cine l-a dictat și unde: Domnica Popescu din Ciudei (districtul Storojineț), o româncă din Pătrăuți prin preotul Vasile Turturean, o femeie din Mitocul Dragomirnei prin dr. Ștefan Saghin, alta din Stulpicani, Toader Prelipcean din ținutul Rădăuților, Anița Doroș de lângă Cernăuți. Una dintre formule e notată de la o româncă din Sân-Georgiu, în Transilvania, în vara lui 1870.
- Descrie gestul, nu doar cuvântul. Ora, ziua săptămânii, apa neîncepută, cuțitul, ulcica, brâul, toate sunt notate.
- Păstrează limba. Notele explică regionalisme bucovinene, de la felul în care se spunea „în astă-seară” până la verbul folosit pentru șoptitul pe sub nas.
- Propune o clasificare. Împărțirea în descântece, vrăji, farmece și desfaceri a fost preluată de alți culegători, dar și discutată critic. Încă din 1912, E. Hodoș observa, în prefața descântecelor bănățene, că regula nu se ține pe texte: printre vrăji găsești farmece, printre desfaceri găsești descântece. Hodoș propunea și ca desfacerile să fie numite la fel de bine „dezlegări”. De altfel, Marian însuși recunoaște că aceeași femeie descânta, fermeca și desfăcea.
Cartea mai spune ceva despre oameni: în spatele fiecărei formule e o fată care se teme că rămâne nemăritată, o nevastă care se simte neiubită sau o familie care caută o explicație pentru necaz. Citită așa, nu ne sperie, ci ne apropie de bunicile noastre. De aceea o citează și studiile recente, de pildă un articol din revista Transilvania (2025) despre cuvântul magic în descântecele de dragoste și de blestem. Despre femeile care practicau aceste meșteșuguri poți citi și în articolul despre vrăjitoarele românești.
Unde poți citi „Vrăji, farmece și desfaceri” (PDF)
Ediția originală din 1893 e scanată integral și se poate consulta gratuit în biblioteca digitală a Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași (dspace.bcu-iasi.ro). Asta caută, de fapt, cei care scriu pe Google „vrăji farmece și desfaceri pdf”. Textul folosește ortografia de la 1890, cu „u” final și alte forme vechi, așa că se citește ceva mai încet.
Există și o ediție nouă, cu titlul Vrăji, farmece și desfaceri. Descântece poporane române, apărută la Editura Coresi, București, în 1996. Cartea pereche, Descântece poporane române (1886), merită citită alături, pentru că acolo sunt formulele de leac. Pe acestea le-am prezentat în articolul despre descântecele din tradiția românească.
Alte culegeri de folclor despre vrăji, farmece și descântece
Marian nu a fost singur. Iată culegerile de folclor pe care le recomandăm pentru o imagine mai largă:
| Culegere | Autor, an | Ce găsești |
|---|---|---|
| Materialuri folkloristice, vol. I | Grigore G. Tocilescu, 1900 (texte culese de Chr. N. Țapu și alții) | peste 380 de descântece și 60 de vrăji, adunate în vara lui 1897, mai ales din Teleorman, Gorj și Vâlcea |
| Poezii poporale din Banat, III. Descântece | E. Hodoș, Sibiu, 1912 | descântece și vrăji din Banat, plus o discuție a clasificării lui Marian |
| Cântece poporane din Maramureș, vol. II | Ioan Bîrlea, 1924 | un capitol întreg intitulat „Descântece. Vrăji. Farmece. Desfaceri” |
| Descântecele românilor | Artur Gorovei, 1931 | studiu de ansamblu asupra descântecelor |
| Mitologie românească și alte studii de credințe populare | Tudor Pamfile | credințe din Moldova, citate des în dicționarele de simboluri |
| Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești | Romulus Antonescu | credințe ordonate alfabetic, cu trimiteri la Marian, Gorovei și Pamfile |
| Studii în Memoria Ethnologica | Pamfil Bilțiu (și Maria Bilțiu), 2015–2024 | Maramureș, Chioar, Țara Lăpușului: descântece, vrăji și o vrăjitoare din Baia Mare |
Câteva detalii care leagă aceste cărți între ele:
- Tocilescu și Țapu. Comisia trimisă prin sate în 1897, cu bani de la ministrul Spiru Haret, se plângea de aceeași greutate ca Marian: bătrânele nu voiau să-și spună descântecele, de teamă să nu-și piardă puterea. Țapu a notat în Teleorman, de la baba Simina din Gresia și de la Ilinca Mirtuleasa din Roșiorii de Vede, practica turnării cositorului topit în apă. Atenție: metalele topite (plumb, cositor) sunt toxice și pot provoca arsuri grave. Le pomenim ca istorie, nu le folosi.
- Bîrlea păstrează în Maramureș aceeași împărțire în patru ca Marian. Între texte apare „strigarea ursitului”: în nouă marți seara, fata ducea unei tufe de soc daruri de pâine, sare și un ban.
- Pamfil Bilțiu face, în Descântecele din Maramureș (2024), deosebirea între descântec, vrajă, făcătură și „cotătură”. În alt studiu povestește viața vrăjitoarei Nancsi (Pop Nastasia) din Baia Mare și amintește că acolo, între 1636 și 1724, s-au dat peste 12 condamnări la moarte pentru vrăjitorie.
Despre partea cea mai întunecată a acestui folclor, blestemele, scriem separat în blestemele populare românești. Iar despre vrăjile legate de nuntă și cununie, în vrăji de măritiș și legarea cununiei.
De la desfacerile de altădată la dezlegarea de azi
Dacă te-ai regăsit în fetele din cartea lui Marian, cele care simțeau „ură”, „piedică” sau „făcătură” în calea lor, nu ești singură. Grija de a te curăța de răul altora e veche cât satul românesc. Azi o putem trăi fără frică și fără să căutăm vinovați printre vecini sau rude.
Câteva lucruri pe care le recomandăm, cu blândețe:
- Rugăciunea și preotul duhovnic rămân reperul pentru cei credincioși. Chiar Marian notează că Biserica avea rugăciuni de desfacere a farmecelor.
- Lucrul interior. O dezlegare de farmece făcută cu rugăciune și cu atenție la propriile tipare poate aduce liniște. Nu promitem un rezultat anume; fiecare drum e al lui.
- Pentru cine vrea un sprijin structurat, cartea Dezlegări de vrăji PDF are dezlegări rostite și un plan de lucru de 30 de zile. Am descris-o pe larg în ce găsești în cartea Dezlegări de vrăji.
- Dacă îți plac uleiurile ca ritual personal, Mix Protecție – ulei esențial poate însoți momentul de rugăciune. Se folosește doar extern și diluat (2–3 picături la 10 ml ulei vegetal), după un test de toleranță pe piele. Nu se folosește în sarcină, la alăptare, la copii mici, în epilepsie sau astm și nu se lasă la îndemâna animalelor de companie. Nu se înghite și nu înlocuiește sfatul medicului.
Dacă necazul pe care îl trăiești înseamnă tristețe adâncă, anxietate sau o relație în care ești rănită, cere și ajutorul unui psiholog sau al medicului. În caz de violență, sună la 112 sau la linia gratuită pentru victimele violenței domestice, 0800 500 333.
Întrebări frecvente despre „Vrăji, farmece și desfaceri”
Ce conține cartea „Vrăji, farmece și desfaceri”?
Cartea din 1893 conține o introducere teoretică și trei părți: vrăji (mai ales de ursită), farmece (de dragoste și de frumusețe) și desfaceri (pentru îndepărtarea urii și a făcăturilor). Fiecare text are numele celui care l-a dictat, satul și descrierea gesturilor. Majoritatea provin din Bucovina, din jurul Sucevei și al Cernăuților.
Unde găsesc „Vrăji, farmece și desfaceri” în PDF?
Ediția originală din 1893 e scanată și se poate citi gratuit în biblioteca digitală a BCU Iași, la dspace.bcu-iasi.ro. A fost reeditată și la Editura Coresi, în 1996, împreună cu descântecele. Textul vechi folosește ortografia de atunci, așa că se citește ceva mai greu decât o carte de azi.
Care e diferența dintre vrajă, farmec și desfacere la Simion Florea Marian?
Pentru Marian, vraja urmărește să aducă pe cineva fără voia lui sau să facă rău și se face seara. Farmecul vrea să te facă frumos și iubit și se face dimineața, cu apă, rouă sau flori. Desfacerea îndepărtează vrăjile și farmecele. Descântecul, separat de toate, vindecă bolile.
Cine a fost Simion Florea Marian?
Simion Florea Marian (1847–1907) a fost preot ortodox, profesor la Suceava, folclorist și etnograf din Bucovina, membru titular al Academiei Române din 1881. A scris, printre altele, Nunta la români, Nașterea la români, Înmormântarea la români, Sărbătorile la români și Ornitologia poporană română.
Este bine să încerci formulele din carte?
Le recomandăm ca lectură și patrimoniu, nu ca practică. Multe vrăji din volum urmăresc să lege voința altui om, iar asta nu aduce liniște nimănui. Dacă simți că ai nevoie de protecție sau de dezlegare, alege rugăciunea, sfatul preotului și lucrul blând cu tine, nu formule făcute împotriva cuiva.
Ce alte culegeri de folclor despre vrăji merită citite?
Merită citite Descântece poporane române (Marian, 1886), Materialuri folkloristice (Tocilescu, cu texte culese de Țapu), Descântece din Banat (Hodoș, 1912), culegerea maramureșeană a lui Ioan Bîrlea (1924) și Descântecele românilor de Artur Gorovei (1931). Pentru simboluri ajută dicționarul lui Romulus Antonescu, iar pentru Maramureș, studiile lui Pamfil Bilțiu.
Surse
- S. Fl. Marian, Vrăji, farmece și desfaceri, București, Lito-Tipografia Carol Göbl, 1893 (extras din Analele Academiei Române, seria II, tom XV) — https://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/17299
- Gr. G. Tocilescu, Materialuri folkloristice, vol. I (texte culese de Chr. N. Țapu și alții) — https://amtap.md/assets/pdf/Tocilescu%20Gr.%20Materialuri%20folkloristice.%20V.%201%20folclor.pdf
- I. Bîrlea, Cântece poporane din Maramureș, vol. II, 1924 — https://dspace.bcucluj.ro/jspui/handle/123456789/253038
- E. Hodoș, Poezii poporale din Banat, III. Descântece, Sibiu, 1912 — https://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/78943/1/BCUCLUJ_FG_134139_1912_003.pdf
- P. Bilțiu, Descântecele din Maramureș, Memoria Ethnologica nr. 90–91, 2024 — https://www.memoria-ethnologica.ro/wp-content/uploads/descantece-biltiu-8-19-90-91.pdf
- P. Bilțiu, M. Bilțiu, Vrăjitoarea Nancsi și patrimoniul ei magic, Memoria Ethnologica nr. 64–65, 2017 — https://www.memoria-ethnologica.ro/wp-content/uploads/pamfil-biltiu-vrajitoarea-64-65-26-39.pdf
- R. Antonescu, Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești — https://www.cimec.ro/Etnografie/Antonescu-dictionar/Dictionar-de-Simboluri-Credinte-Traditionale-Romanesti.html
- Muzeul Național al Bucovinei, Casa memorială „Simion Florea Marian” — https://muzeulbucovinei.ro/en/museums-and-memorial-houses/simion-florea-marian-memorial-house
- M. Barbu, „Între dragoste și blestem: puterea cuvântului magic în descântecele românești și în cântecele Mariei Tănase”, Transilvania, nr. 11/2025 — https://revistatransilvania.ro/intre-dragoste-si-blestem-puterea-cuvantului-magic-in-descantecele-romanesti-si-in-cantecele-mariei-tanase/