Rugăciunea Sfântului Mucenic Ciprian este rugăciunea Bisericii pentru izbăvirea de vrăji, farmece, blesteme și de toată lucrarea diavolească. Este una dintre cele mai căutate rugăciuni de către cei care simt că „ceva nu e în regulă”: blocaje repetate, certuri fără motiv, boli fără explicație, teamă de deochi sau de vrăji făcute de alții.
Cine a fost Sfântul Ciprian
Ciprian a trăit în secolul al III-lea la Antiohia, din părinți păgâni, și a fost în tinerețe un vrăjitor vestit, inițiat în magia, astrologia și cultele păgâne ale vremii. Un tânăr păgân, Aglaid, i-a cerut să facă o vrajă de dragoste asupra fecioarei creștine Iustina. Toate farmecele lui s-au sfărâmat în fața semnului crucii și a rugăciunii ei. Înțelegând că puterea lui Hristos este mai mare decât a duhurilor pe care le slujea, Ciprian și-a ars cărțile de magie, s-a botezat, a ajuns diacon, preot și apoi episcop și a murit martir împreună cu Iustina la Nicomidia, în timpul persecuției lui Dioclețian (în jurul anului 304). Sunt prăznuiți pe 2 octombrie.
Povestea lui explică de ce rugăciunea îi poartă numele: cine a cunoscut din interior lucrarea vrăjitoriei știe și cum se rupe ea.
Moaștele Sfântului Ciprian la București
Mâna dreaptă a Sfântului Ciprian se află la Biserica Zlătari din București, pe Calea Victoriei, unde vin zilnic credincioși care cer dezlegare de farmece și blesteme. Mulți postesc câteva zile înainte de a merge la moaște și se spovedesc. Miercurea și vinerea sunt zilele preferate de pelerini.
Ce cere rugăciunea
Rugăciunea, adresată lui Hristos, cere dezlegarea omului și a casei lui de toate „legăturile satanei, ale magiei, ale farmecelor”, oricum ar fi fost făcute și de oriunde ar veni. Cuvintele ei cele mai cunoscute sunt: „dezleagă, sfărâmă și distruge acum lucrările magiei”. Se încheie cu cererea de a fi izbăvit și de patimile proprii: mânie, invidie, lăcomie, mândrie – pentru că acestea sunt ușile prin care răul intră în viața noastră.
Textul complet, în forma bisericească, îl găsești pe Doxologia – Rugăciunea Sfântului Mucenic Ciprian.
„Semnele” de vrăji: cu discernământ
În popor se spune că cineva „are făcut” când îl urmăresc ghinioane în lanț, are o stare de rău fără explicație, nu suportă mirosul de tămâie sau nu poate sta la slujbă. Aceste semne trebuie privite cu prudență: oboseala cronică, anxietatea sau depresia dau simptome asemănătoare și au nevoie de medic. Duhovnicul te poate ajuta să faci diferența.
Cine o citește: preotul sau credinciosul?
În forma ei completă, rugăciunea este rostită de preot („auzi-mă pe mine, nevrednicul slujitorul Tău”), alături de molitfele Sfântului Vasile cel Mare, la cererea credinciosului. Mulți credincioși o citesc și singuri, acasă, pentru ei și pentru familie. Recomandarea Bisericii este să o faci cu binecuvântarea duhovnicului și împreună cu postul, spovedania și împărtășania – nu ca pe o formulă magică.
Cum se citește corect
- după rugăciunile începătoare și Psalmul 50;
- în fața icoanei, cu lumânare aprinsă, rostind numele în locul indicat;
- pentru o perioadă (de obicei 40 de zile), împreună cu Psalmul 90; unii citesc și Acatistul Sfântului Ciprian;
- fără a blestema înapoi și fără a căuta „cine ți-a făcut” – rugăciunea dezleagă, nu întoarce răul.
Greșeli de evitat
- să alergi în același timp la biserică și la vrăjitoare – vezi ce trebuie să știi despre vrăjitoare;
- să pui orice problemă pe seama vrăjilor: oboseala, depresia sau conflictele au adesea cauze reale, care merită și ajutorul unui medic sau terapeut;
- să citești rugăciunea în grabă, ca pe un „cod”.
Întrebări frecvente
De câte ori se citește? Nu există un număr obligatoriu. Obiceiul cel mai răspândit este de 40 de zile, sau 3 zile la rând la preot.
Ajută și la deochi? Da, dar pentru deochi există și rugăciuni mai scurte; vezi deochiul – semne și protecție.
Unde sunt moaștele Sfântului Ciprian? O parte importantă (mâna dreaptă) la Biserica Zlătari din București.
