Strigoiul este, în credința populară românească, sufletul unui om care nu își găsește liniștea: fie un om viu al cărui duh iese noaptea din trup, fie un mort care „se scoală” din mormânt și se întoarce printre cei vii, mai ales la ai săi. Este cea mai cunoscută ființă din „lumea de dincolo” a satului românesc și una dintre sursele de inspirație ale legendei lui Dracula.
Ce este un strigoi?
Cuvântul vine din latinescul strix, strigis (pasăre de noapte, vrăjitoare), înrudit cu italianul strega și cu verbul românesc „a striga”. Etnologii descriu două mari categorii, iar granița dintre ele variază de la o zonă la alta:
- Strigoii vii – oameni obișnuiți ziua, despre care se credea că noaptea, în somn, sufletul le iese din trup și umblă: iau mana vacilor, „leagă” ploile, se bat între ei la răscruci.
- Strigoii morți – oameni decedați care nu „și-au găsit locul” și se întorc: tulbură casa, chinuie animalele, sleiesc de puteri rudele apropiate.
Folcloristul Tudor Pamfile îi descria ca pe un duh rău sălășluit într-un om. Numele diferă după regiune: moroi în Ardeal și Oltenia, vidmă în Bucovina, iar forma de animal se numește adesea pricolici.
Strigoi și moroi: care e diferența?
În multe sate cele două cuvinte sunt sinonime. Acolo unde sunt deosebite, moroiul este de obicei un mort (adesea un copil mort nebotezat sau un om îngropat fără rânduială) care se întoarce noaptea, mai palid și mai „slab” decât strigoiul, în timp ce strigoiul poate fi și viu. Ambii aparțin aceleiași familii de credințe despre sufletele neliniștite.
Cine se credea că devine strigoi
- copilul născut cu „căiță” sau „cămașă” (membrana amniotică pe cap) ori cu un semn neobișnuit, chiar cu o „codiță”;
- al șaptelea copil de același sex dintr-o familie;
- copilul născut din legături interzise sau blestemat de o vrăjitoare;
- cel mort de moarte violentă, fără lumânare, fără spovedanie sau neîngropat după rânduială;
- cel peste care a sărit o pisică sau un alt animal cât era mort în casă;
- omul care a trăit în mare păcat sau „cu sufletul legat”.
Pentru nou-născutul suspect, moașa rostea un descântec anume. Toate acestea arată un lucru: satul punea pe seama strigoilor morțile neașteptate, bolile care treceau prin familie și frica de o înmormântare făcută „neîntreg”.
Semnele după care era „recunoscut” un strigoi viu
- refuză usturoiul la masă, mai ales în noaptea de Sf. Andrei;
- nu suportă tămâia și iese din biserică la cădire;
- doarme afară sau lipsește de acasă în nopțile „mari”;
- poate lua chip de pisică, câine, miel, purcel sau șobolan.
Când umblă strigoii?
Tradiția indică două nopți mari: noaptea de Sfântul Andrei (29 spre 30 noiembrie), numită chiar „noaptea strigoilor”, și noaptea de Sfântul Gheorghe (22 spre 23 aprilie). Atunci se spune că strigoii ies, se adună la hotare și se bat. La acestea se adaugă nopțile de lună nouă și perioada dintre Crăciun și Sf. Vasile.
Protecțiile tradiționale împotriva strigoilor
- Usturoiul – uns în cruce pe uși, ferestre, horn și pe coarnele vitelor, mai ales în noaptea de Sf. Andrei;
- Tămâia și apa sfințită – casa era tămâiată și stropită;
- Lumânarea aprinsă lângă cel mort și priveghiul neîntrerupt;
- Rugăciunea – Psalmul 90 și rugăciunea către Sfântul Arhanghel Mihail;
- Pomenirea morților – parastasele și pomenile date la timp, ca sufletul să nu rămână „neîmpăcat”.
Existau și practici extreme asupra mormântului (tămâie în nările mortului, dezgroparea, „țeapa” sau arderea inimii). Ele au rămas în istorie ca exemple de frică și deznădejde; Biserica le-a condamnat mereu, iar azi ele constituie infracțiuni de profanare de morminte.
Strigoii azi: cazuri, literatură, film
Credința nu a dispărut complet: presa a relatat cazul din 2004 de la Marotinu de Sus (Dolj), când rudele unui bărbat decedat i-au deschis mormântul convinse că devenise strigoi. Cazuri asemănătoare au fost consemnate în tot spațiul balcanic, de la Jure Grando în Istria (secolul XVII) la Petar Blagojević în Serbia (1725), cel din urmă contribuind la moda vampirilor în Europa. Strigoii trăiesc și în literatură (poemul lui George Coșbuc „Strigoiul”), în seria „Academia Vampirilor” (unde „moroii” devin o rasă de vampiri), în filmul „Strigoi” (2009) și pe rețelele sociale, unde au apărut chiar farse care au speriat oameni reali. Dincolo de spectaculos, credința spune ceva profund: nevoia de a încheia cum se cuvine relația cu cei plecați.
Întrebări frecvente
De ce usturoi? Mirosul puternic și proprietățile lui „curățitoare” l-au făcut, în tot spațiul balcanic, scutul clasic împotriva duhurilor rele.
Strigoiul e același lucru cu vampirul? Vampirul occidental a fost construit în secolul XIX pornind și de la credințele din Balcani și Transilvania, dar strigoiul românesc are trăsături proprii: poate fi viu, ia mana, leagă ploile.
Ce spune Biserica? Biserica nu învață despre strigoi, dar ia în serios grija pentru cei adormiți: slujba înmormântării, parastasele și rugăciunea pentru morți sunt răspunsul creștin la frica de „sufletele neliniștite”.
