Înainte de fiecare live aprind o lumânare și pregătesc câmpul. Așa am făcut și în seara în care am vorbit despre empatie și empatici, cu o carte de referință lângă mine, „Hipersensibil și fericit”, recitită cu voi. Eu una sunt empatică de când mă știu, deci m-am regăsit în fiecare pagină.
Dacă ai ajuns aici, probabil că și tu simți totul: încăperea în care intri, omul de lângă tine, gândul nerostit. Și probabil că ai auzit de o mie de ori că ești „prea sensibil” sau „prea mult”. Îți spun eu ceva: empatia nu e defect. E dar. Dar, ca orice dar, dacă nu știi să-l folosești, te chinui cu el. Mai jos îți spun ce simți de fapt, de ce te aleg narcisiștii și cum te aperi.
Ce înseamnă să fii empatic
Pentru mine, empaticul este omul care simte energiile. Toate. De când e mic. Intri într-o cameră și știi dacă acolo e bine sau nu, fără să-ți spună nimeni nimic. Te uiți la cineva și îi citești starea, uneori chiar gândul. Iar dacă ai foarte multe sentimente, să știi că asta înseamnă că ai o energie foarte mare. Cele două merg mereu mână-n mână: multă simțire înseamnă multă energie.
Există două feluri de inteligență: cea măsurată și lăudată la școală — logica, creierul stâng — și cea creativă, a creierului drept, a artiștilor și a muzicienilor. Marea majoritate funcționează din prima. Empaticii, în general, din a doua. Eu, de exemplu, am tras groaznic la matematică, cu eforturi uriașe pentru note care altora le ieșeau ușor. Nu eram mai puțin: eram altfel.
Și mulți dintre voi au copii cu daruri diferite, pe care nu le înțeleg pentru că sunt foarte diferiți de ei. Diferența asta nu e de îndreptat. E de înțeles și de îmbrățișat.
Semne că ești empatic
Iată semnele cele mai frecvente, din live și din viața mea:
- Simți energiile tuturor. De mic. Uneori fără să știi că ale tale se termină unde încep ale altora.
- Îți citești pe oameni. Gesturile nu mint: cineva care își freacă mâinile înseamnă afacere păguboasă pentru tine, de fiecare dată. Un „da, dar” nu e un da. M-a ajutat enorm în business.
- Stările îți merg în valuri. Pot fi zece, cincisprezece stări pe zi. Dimineața scrii poezii, la prânz dansezi, seara plângi. Nu ești pe o linie: ești o paletă întreagă.
- Vocea din cap nu se oprește. Criticul interior: nu e niciodată destul.
- Ți-e rușine de ce simți. Programul „eu sunt prea mult” e durerea de fundal a copilăriei multor empatici.
- Te-ai simțit dintotdeauna diferit. Ai încercat să fii ca ai tăi, dar nu îți ieșea, pentru că nu aveai cum. Discuțiile te plictiseau, preferai cărțile.
- Îți asumi responsabilități care nu sunt ale tale. Nu tot ce se întâmplă în jurul tău e treaba ta de reparat.
- Ai devenit hiper-rezilient. „Lasă, oricum mă rezolv singură.” Te-a dus ani de zile și te-a expus exact oamenilor greșiți.
- Cauți sensul. Întrebările existențiale sunt normalitatea ta, nu o criză. Iar pe măsură ce te conectezi la tine, simțurile ți se ascuțesc: la mine s-a întâmplat exact așa.
Dacă ai bifat jumătate din listă, trage pe dreapta și integrează: nu ești defect. Ești empatic.
Rănile empaticului și programele pe care le anulezi
De la atâta „nu ești ca noi”, empaticul își construiește un fals self, o identitate falsă, ca să placă, să primească iubire, să supraviețuiască — și ajunge să acționeze toată viața din ea, nu din el cel adevărat. În familie, cel diferit ia adesea rolul de țap ispășitor sau devine părintele părintelui său. Iar în spatele vorbitului mult din partea noastră stă, foarte des, „nu mă văd, nu mă vede nimeni”: nevoia de a fi văzut, când tu, primul, nu te vezi.
Binele e că programele astea se anulează. Le rostești cu voce tare, căci vorba are putere creatoare:
„Dizolv în iubire programul «Eu sunt prea mult» și îl alchimizez în programul «Mă iubesc așa cum sunt».”
„Anulez programul țapului ispășitor. Eu nu sunt țapul ispășitor al nimănui.”
„Anulez programul «nu am încredere în mine» și îl înlocuiesc cu «Îmi asum darurile».”
„Dragă vechiul meu eu, îți mulțumesc că m-ai ajutat să supraviețuiesc. A venit timpul să mă descopăr cine sunt, cu adevărat.”
Dacă nu ai lucrat până acum pe subiectele astea, e normal să plângi când le rostești. Aia e descărcarea, aia e lecuirea.
Vreau să lucrez la rănile astea la ședință individuală →
Valurile: cum îți organizezi energia
Prima lecție pe care o învață un empatic e cu valurile. Când ești sus pe val, să știi că ești doar sus și că la un moment dat coboară — și-atunci bombardezi: lucrezi, creezi, faci. Când ești jos, să știi că e o stare temporară — și-atunci nu te forțezi: te odihnești.
A doua lecție: energia ta trebuie consumată. Eu am nevoie de cel puțin trei proiecte în paralel. Iar energia care nu e mișcată, folosită, dată mai departe, stă în tine și îți face rău în corp. Ghidările pe care le primesc le dau mai departe exact din motivul ăsta: dacă le țin, nu îmi este bine.
Cartea de care îți spuneam are o imagine la care am râs singură, pentru că e chiar așa: empaticul e un Ferrari în care pilotul nu a învățat încă să mânuie. Dai din gard în gard, cu viteză. Ferrari-ul are nevoie de carburant specific și de întreținere minuțioasă — adică, mai presus de orice, timp cu tine. Și nu, Ferrari-ul nu are ce căuta pe drum de țară.
Și încă ceva: corpul tău e castelul tău. Mișcă-l. Dans, yoga, plimbare cântând — da, mergetul pe stradă cântând e legal, chiar dacă pe unii îi deranjează mai mult decât obiceiuri mult mai puțin sănătoase. Pe partea de energie, la noi chakra sacră — a plăcerii, a creației — e adesea mică din cauza educației primite, în timp ce chakra inimii e mare, ceea ce nu e echilibru. O poți pune în mișcare vizualizând culoarea șafren sub ombilic și lăsând corpul să se miște. Iar chakra treia, a încrederii, se hrănește când te manifești: ce e exprimat nu mai pune presiune pe tine. Dacă vrei să înțeleg mai bine sistemul ăsta, am scris un ghid despre chakrele blocate.
Și un mic secret de-al meu: știu că de la cinci cafele în sus mă urc prea sus. Cunoaște-ți tu doza ta.
De ce te aleg narcisiștii
Să fie clar: victimele preferate ale narcisiștilor sunt persoanele empatice, pentru că noi avem cea mai multă energie dintre toate tipurile de oameni. În orice relație există un echilibru: lor le lipsește empatia, tu compensezi foarte mult. Problema e că pe termen lung tu te golești, iar ei oricum nu se mai umplu, pentru că nimeni nu poate umple pe altcineva.
Și se prind de noi exact cu love bombing-ul: te dau sus pe val, în dopamină maximă, și acolo te prind.
Eu am aflat totul în urma divorțului, când a început un adevărat circ și am descoperit cu cine stătusem în casă. La un psiholog specializat am auzit atunci cele mai grele și cele mai vindecătoare cuvinte: folosește-ți energia pentru tine, nu pentru alții — pentru că tu fugi de tine. Iar când mi-a spus că sunt supradotată pe emoțional, când eu mă credeam cea mai puțin înzestrată, ceva s-a rupt și s-a vindecat în același timp. Dacă acum începi să descoperi că ești empatic, pregătește-te: tot ce n-ai trăit ani de zile iese la suprafață, prima perioadă e ca un tsunami, apoi înveți să gestionezi. Despre tiparele de narcisism și comportamente toxice am scris mai pe larg în articolul dedicat.
Mă uit împreună cu tine ce porți în câmp, la ședință →
Cum te aperi: pașii de protecție pentru empatici
Empatia fără granițe devine epuizare. Iată ce fac eu, în pași.
1. Învață să-ți închizi câmpul
Tu simți tot, dar nu tot trebuie să intre la tine. Gestionează-ți corpul energetic: învață să-l închizi când ești în locuri aglomerate sau cu oameni grei și să alchimizezi energiile care vin spre tine, în loc să le aduni. În casă, aprinde o lumânare — albă are cea mai înaltă vibrație, roșie e pentru protecție. Am detaliiat tehnicile în articolul despre apărările spirituale.
2. Verifică gândul: al tău sau nu?
Noi suntem supraconectați și prindem gânduri care nu sunt ale noastre. Învață să te întrebi: ăsta e gândul meu sau e o manipulare externă? Empaticii refuză, din fire, să creadă că oamenii pot face rău dinadins. Pot. Nu intra în paranoia, doar nu da la diavol ce ți-a dat Dumnezeu. Iar dacă simți că e mai mult de un gând străin — că e vorba de lucrări — semnele sunt în articolul despre ce visezi când ai farmece făcute.
3. Ieși din fusion
Tu te conectezi total: ai fost în câmpul celuilalt, i-ai simțit trăirile mai bine decât el însuși. De-aia despărțirile te sfâșie și de-aia relația cu un empatic poate deveni, pentru celălalt, ca un drog. Să știi să te rupi e maturitate emoțională: dacă stai toată ziua contopit, nu mai ești tu în energia ta. Pune limite — și nu te băga la oameni cu darul tău, folosește-l asumându-l.
4. Nu-ți asuma ce nu e al tău
Oprește sportul de a-i salva pe ceilalți și de a compensa pentru cei care nu simt. Nu tot ce trăiesc cei din jurul tău e treaba ta.
5. Consumă energia în creație
Pictează, dansează, scrie, cosește. Da, cusutul: multe dintre clientele mele au revenit la el la maturitate și le-a făcut bine. Energia ta e un izvor care trebuie să curgă prin ceva. În rutina mea de protecție folosesc și uleiul de MUSC și Mix Protecție — mă ajută să-mi țin câmpul curat și închis când lucrez cu lumea.
Iau uleiul de protecție pentru câmpul meu →
6. Exercițiul de seară
Când stai seara în pat, spune: „Mă accept așa cum sunt.” și lasă-te să simți cum ești. Adu către tine tot ce poți simți la ceilalți și folosește-le, în primul rând, asupra ta. Apoi: „Cer să mi se activeze toate darurile care pot fi activate acum.” — cu cinci-zece minute de integrare, căci nu cantitatea contează, ci calitatea. Poate fi și o rugăciune, dar una din curiozitate și deschidere, nu dintr-un loc de milog: „Trimite-mi, Doamne, oameni și informații să mă înțeleg mai bine.” sau „Dragă suflet, trimite-mi ghidări, oameni și informații să-mi descopăr darurile.”
Și un exercițiu vechi de-al meu, cu oglinda: gândește anumite gânduri și uită-te la fața ta cum le arată. Așa începi să te vezi.
Urmărește live-ul despre empatie
Multe dintre cele care vin pe canalul meu sunt luptătoare de lumină, oameni empatici care vibrează la fel. Dacă vrei să mergi prin tot live-ul, cu citirile, rănile și dezlegările din el, îl ai mai jos. Toate materialele de dezlegări le găsești în colecția dedicată.
Întrebări frecvente despre empatie și empatici
Ce înseamnă să fii empatic?
Înseamnă că simți energiile — toate, de când ești mic — și că ai o energie emoțională foarte mare. Citești stările și uneori gândurile oamenilor, treci prin multe stări pe zi și cauți sensul lucrurilor. Nu e defect: e un fel de a fi, cu daruri care se dezvoltă pe măsură ce te conectezi la tine.
Cum îmi dau seama dacă sunt empatic?
Uită-te la semne: simți atmosfera dintr-o cameră, gesturile oamenilor îți spun mai mult decât cuvintele, ai crescut cu senzația că ești „prea mult”, te-ai simțit diferit și te refaci singură de fiecare dată. Dacă te regăsești în mai multe, cel mai probabil ești empatic.
De ce atrag empaticii narcisiștii?
Pentru că empaticii au cea mai multă energie, iar narcisiștii compensează în relație exact lipsa lor de empatie. Tu te golești, ei nu se umplu niciodată. Ieșirea nu e să te înăsprești, ci să pui granițe și să oprești compensarea.
Cum mă protejez ca empatic?
Îți închizi câmpul, verifici ce gând e al tău, ieși din fusion, nu-ți mai asumi ce nu e al tău și îți consumi energia în creație. Ajută și o rutină de seară cu „Mă accept așa cum sunt” și cererea ca darurile să ți se activeze treptat.
E normal să trec prin zece stări pe zi?
Da, pentru un empatic e tipic: ești o paletă întreagă, nu o linie. Sus pe val lucrezi, jos te odihnești, fără să te forțezi. Dacă o stare grea se ține mult sau îți sucește viața de zi cu zi, cere și sprijin de specialitate.
Empatia e dar sau povară?
E dar, dacă ți-l asumi. Într-un fals self, fără limite și fără creație, devine povară: dai energie la toți și nu primești înapoi. Nu există empatic sărac în energie — există energie prost folosită. Când o gestionezi, începe să curgă și abundența.
Eu una abia acum înfloresc, după ce am ieșit din serviciu, pe cont propriu, și am făcut curățenie în relații. Așa că îți spun ce am spus la finalul live-ului: ești foarte bine așa cum ești. Dumnezeu te iubește, chiar dacă ai nevoie de o primă perioadă ca să o crezi. Ieși din cocon și lasă fluturele să iasă — până atunci, poartă-te frumos cu el. Te pup și te aștept la următorul live.
0 comentarii