Ce numesc aici empatie: în psihologie, vorbim despre înțelegerea perspectivei și trăirilor altei persoane, păstrând diferența dintre ea și noi. Eu folosesc în live și limbajul spiritual al „energiilor”. Acesta nu este un diagnostic, un test de citire a gândurilor sau o măsură a valorii tale. O listă de trăsături nu stabilește cine ești și nici un diagnostic pentru altcineva.
Înainte de fiecare live aprind o lumânare și pregătesc câmpul. Așa am făcut și în seara în care am vorbit despre empatie și empatici, cu o carte de referință lângă mine, „Hipersensibil și fericit”, recitită cu voi. Eu una sunt empatică de când mă știu, deci m-am regăsit în fiecare pagină.
Empatia ca proces, dincolo de o etichetă
În cercetarea psihologică, a înțelege perspectiva cuiva și a reacționa la emoția sa sunt aspecte ale empatiei, nu dovada unui tip de om cu acces la gândurile altora. Cercetarea lui Sonia Krol și Jennifer Bartz examinează și diferența dintre sine și celălalt: poți fi mișcată de o experiență fără să o confunzi cu propria ta trăire. De exemplu, poți spune „pare că îți este greu; am înțeles bine?” și să lași persoana să-ți răspundă. Sursa primară: Krol și Bartz, 2021.
Dacă ai ajuns aici, probabil că și tu simți totul: încăperea în care intri, omul de lângă tine, gândul nerostit. Și probabil că ai auzit de o mie de ori că ești „prea sensibil” sau „prea mult”. Îți spun eu ceva: empatia nu e defect. E dar. Dar, ca orice dar, dacă nu știi să-l folosești, te chinui cu el. Mai jos îți spun ce simți de fapt, cum privesc relațiile dificile și cum te aperi.
Ce înseamnă să fii empatic
Pentru mine, „empatic” este un cuvânt în care mă regăsesc atunci când sunt atentă la oameni și la atmosfera dintre noi. În limbaj spiritual spun că „simt energiile”. A înțelege o stare nu înseamnă însă că îi cunoști gândul nerostit sau că ai măsurat o energie invizibilă. Poți avea o impresie și o poți verifica printr-o întrebare, fără să o transformi automat în adevăr.
M-am simțit adesea mai apropiată de creație decât de matematică. Asta nu mă făcea mai puțin capabilă. Totuși, nu există o împărțire validată a oamenilor în empatici cu „creier drept” și logici cu „creier stâng”; cercetarea despre lateralizarea unor funcții nu justifică două asemenea tipuri de inteligență.
Și mulți dintre voi au copii cu daruri diferite, pe care nu le înțeleg pentru că sunt foarte diferiți de ei. Diferența asta nu e de îndreptat. E de înțeles și de îmbrățișat.
Semne că ești empatic
Iată semnele cele mai frecvente, din live și din viața mea:
- Simți energiile tuturor. De mic. Uneori fără să știi că ale tale se termină unde încep ale altora.
- Observi oamenii. Gesturile îți pot atrage atenția, dar un singur gest, precum frecatul mâinilor, nu arată sigur intenția cuiva. Într-o relație sau afacere, verifică faptele și ceea ce se stabilește explicit.
- Stările îți merg în valuri. Pot fi zece, cincisprezece stări pe zi. Dimineața scrii poezii, la prânz dansezi, seara plângi. Nu ești pe o linie: ești o paletă întreagă.
- Vocea din cap nu se oprește. Criticul interior: nu e niciodată destul.
- Ți-e rușine de ce simți. Programul „eu sunt prea mult” e durerea de fundal a copilăriei multor empatici.
- Te-ai simțit dintotdeauna diferit. Ai încercat să fii ca ai tăi, dar nu îți ieșea, pentru că nu aveai cum. Discuțiile te plictiseau, preferai cărțile.
- Îți asumi responsabilități care nu sunt ale tale. Nu tot ce se întâmplă în jurul tău e treaba ta de reparat.
- Ai devenit hiper-rezilient. „Lasă, oricum mă rezolv singură.” Te-a dus ani de zile și te-a expus exact oamenilor greșiți.
- Cauți sensul. Întrebările existențiale sunt normalitatea ta, nu o criză. Iar pe măsură ce te conectezi la tine, simțurile ți se ascuțesc: la mine s-a întâmplat exact așa.
Dacă te regăsești în listă, poți folosi descrierea ca punct de reflecție. Numărul de lucruri bifate nu stabilește că ești „empatic” și nu explică automat dificultățile tale.
Rănile empaticului și programele pe care le anulezi
De la atâta „nu ești ca noi”, empaticul își construiește un fals self, o identitate falsă, ca să placă, să primească iubire, să supraviețuiască — și ajunge să acționeze toată viața din ea, nu din el cel adevărat. În familie, cel diferit ia adesea rolul de țap ispășitor sau devine părintele părintelui său. Iar în spatele vorbitului mult din partea noastră stă, foarte des, „nu mă văd, nu mă vede nimeni”: nevoia de a fi văzut, când tu, primul, nu te vezi.
Binele e că programele astea se anulează. Le rostești cu voce tare, căci vorba are putere creatoare:
„Dizolv în iubire programul «Eu sunt prea mult» și îl alchimizez în programul «Mă iubesc așa cum sunt».”
„Anulez programul țapului ispășitor. Eu nu sunt țapul ispășitor al nimănui.”
„Anulez programul «nu am încredere în mine» și îl înlocuiesc cu «Îmi asum darurile».”
„Dragă vechiul meu eu, îți mulțumesc că m-ai ajutat să supraviețuiesc. A venit timpul să mă descopăr cine sunt, cu adevărat.”
Poți simți emoție când rostești aceste fraze, dar poți să nu simți nimic deosebit. Plânsul nu dovedește vindecarea și nu trebuie provocat; adaptează ori oprește exercițiul dacă te copleșește.
Vreau să lucrez la rănile astea la ședință individuală →
Valurile: cum îți organizezi energia
Prima lecție pe care o învață un empatic e cu valurile. Când ești sus pe val, să știi că ești doar sus și că la un moment dat coboară — și-atunci bombardezi: lucrezi, creezi, faci. Când ești jos, să știi că e o stare temporară — și-atunci nu te forțezi: te odihnești.
Eu am nevoie de creație și îmi place să am mai multe proiecte. Este felul meu de a-mi organiza ziua, nu o regulă pentru toți oamenii sensibili. Nu îți explic simptomele printr-o energie care ar trebui obligatoriu consumată; pentru o stare fizică sau psihică ce te îngrijorează, cere evaluare potrivită.
Cartea de care îți spuneam are o imagine la care am râs singură, pentru că e chiar așa: empaticul e un Ferrari în care pilotul nu a învățat încă să mânuie. Dai din gard în gard, cu viteză. Ferrari-ul are nevoie de carburant specific și de întreținere minuțioasă — adică, mai presus de orice, timp cu tine. Și nu, Ferrari-ul nu are ce căuta pe drum de țară.
Și încă ceva: corpul tău e castelul tău. Mișcă-l. Dans, yoga, plimbare cântând — da, mergetul pe stradă cântând e legal, chiar dacă pe unii îi deranjează mai mult decât obiceiuri mult mai puțin sănătoase. Pe partea de energie, la noi chakra sacră — a plăcerii, a creației — e adesea mică din cauza educației primite, în timp ce chakra inimii e mare, ceea ce nu e echilibru. O poți pune în mișcare vizualizând culoarea șafren sub ombilic și lăsând corpul să se miște. Iar chakra treia, a încrederii, se hrănește când te manifești: ce e exprimat nu mai pune presiune pe tine. Dacă vrei să înțeleg mai bine sistemul ăsta, am scris un ghid despre chakrele blocate.
Și un mic secret de-al meu: știu că de la cinci cafele în sus mă urc prea sus. Cunoaște-ți tu doza ta.
Empatia și limitele în relații dificile
Într-o relație în care oferi mult, poți ajunge să-ți neglijezi limitele. Asta nu demonstrează că persoanele empatice sunt „victimele preferate” ale tuturor narcisiștilor sau că au mai multă energie decât ceilalți. Uită-te la comportamentele concrete: respect, presiune, control și felul în care este primit un refuz. Un diagnostic de tulburare de personalitate necesită evaluare de specialitate.
O atenție foarte intensă la începutul unei relații poate fi plăcută și poate face mai greu de observat presiunea sau graba. Studiul din 2015 citat la surse privește dragostea romantică și dopamina; el nu studiază love bombing-ul și nu dovedește un mecanism prin care un narcisist „prinde” un empatic.
Eu am aflat totul în urma divorțului, când a început un adevărat circ și am descoperit cu cine stătusem în casă. La un psiholog specializat am auzit atunci cele mai grele și cele mai vindecătoare cuvinte: folosește-ți energia pentru tine, nu pentru alții — pentru că tu fugi de tine. Iar când mi-a spus că sunt supradotată pe emoțional, când eu mă credeam cea mai puțin înzestrată, ceva s-a rupt și s-a vindecat în același timp. Dacă acum începi să descoperi că ești empatic, pregătește-te: tot ce n-ai trăit ani de zile iese la suprafață, prima perioadă e ca un tsunami, apoi înveți să gestionezi. Despre tiparele de narcisism și comportamente toxice am scris mai pe larg în articolul dedicat.
Mă uit împreună cu tine ce porți în câmp, la ședință →
Cum te aperi: pașii de protecție pentru empatici
Empatia fără granițe devine epuizare. Iată ce fac eu, în pași.
1. Învață să-ți închizi câmpul
Tu simți tot, dar nu tot trebuie să intre la tine. Gestionează-ți corpul energetic: învață să-l închizi când ești în locuri aglomerate sau cu oameni grei și să alchimizezi energiile care vin spre tine, în loc să le aduni. În casă, aprinde o lumânare — albă are cea mai înaltă vibrație, roșie e pentru protecție. Am detaliiat tehnicile în articolul despre apărările spirituale.
2. Verifică gândul: al tău sau nu?
Uneori, o idee apare pe neașteptate sau pare străină de felul tău obișnuit de a gândi. Asta nu dovedește că ai preluat gândul cuiva sau că ești manipulat din exterior. Poți observa gândul și contextul în care apare. Empaticii refuză, din fire, să creadă că oamenii pot face rău dinadins. Pot. Nu intra în paranoia, doar nu da la diavol ce ți-a dat Dumnezeu. Pentru perspectiva mea spirituală asupra viselor, poți citi și articolul despre ce visezi când ai farmece făcute. Dacă asemenea trăiri te sperie sau îți afectează viața, discută cu un profesionist în sănătate mintală.
3. Ieși din fusion
Într-o relație intensă, poți ajunge să-ți neglijezi propriile nevoi. Asta nu înseamnă că ai cunoscut trăirile celuilalt mai bine decât el sau că ai intrat literalmente în câmpul său. Pentru mine, maturitatea înseamnă și să păstrez diferența dintre ce simt eu, ce presupun și ce îmi spune celălalt. Limitele nu anulează apropierea.
4. Nu-ți asuma ce nu e al tău
Oprește sportul de a-i salva pe ceilalți și de a compensa pentru cei care nu simt. Nu tot ce trăiesc cei din jurul tău e treaba ta.
5. Consumă energia în creație
Pictează, dansează, scrie, cosește. Da, cusutul: multe dintre clientele mele au revenit la el la maturitate și le-a făcut bine. Energia ta e un izvor care trebuie să curgă prin ceva. În rutina mea de protecție folosesc și uleiul de MUSC și Mix Protecție — mă ajută să-mi țin câmpul curat și închis când lucrez cu lumea.
Iau uleiul de protecție pentru câmpul meu →
6. Exercițiul de seară
Când stai seara în pat, spune: „Mă accept așa cum sunt.” și lasă-te să simți cum ești. Adu către tine tot ce poți simți la ceilalți și folosește-le, în primul rând, asupra ta. Apoi: „Cer să mi se activeze toate darurile care pot fi activate acum.” — cu cinci-zece minute de integrare, căci nu cantitatea contează, ci calitatea. Poate fi și o rugăciune, dar una din curiozitate și deschidere, nu dintr-un loc de milog: „Trimite-mi, Doamne, oameni și informații să mă înțeleg mai bine.” sau „Dragă suflet, trimite-mi ghidări, oameni și informații să-mi descopăr darurile.”
Și un exercițiu vechi de-al meu, cu oglinda: gândește anumite gânduri și uită-te la fața ta cum le arată. Așa începi să te vezi.
Urmărește live-ul despre empatie
Multe dintre cele care vin pe canalul meu sunt luptătoare de lumină, oameni empatici care vibrează la fel. Dacă vrei să mergi prin tot live-ul, cu citirile, rănile și dezlegările din el, îl ai mai jos. Toate materialele de dezlegări le găsești în colecția dedicată.
Întrebări frecvente despre empatie și empatici
Ce înseamnă să fii empatic?
Să fii empatic înseamnă să încerci să înțelegi perspectiva și emoțiile altcuiva, fără să pierzi diferența dintre tine și celălalt. În live folosesc și metafora energiilor; aceasta nu dovedește citirea gândurilor și nu este un diagnostic.
Cum îmi dau seama dacă sunt empatic?
Observă cum asculți, cum verifici ce ai înțeles și cum respecți limitele celuilalt. Sensibilitatea la atmosferă sau faptul că te simți diferit nu sunt un test. Dacă stările tale te copleșesc, merită să ceri sprijin fără să le explici doar prin eticheta de empatic.
De ce atrag empaticii narcisiștii?
Nu există în sursele verificate aici o regulă care să arate că empaticii atrag inevitabil narcisiștii. Poți fi atentă la comportamente care te rănesc și poți pune limite fără să stabilești un diagnostic. Responsabilitatea pentru abuz îi aparține persoanei care îl comite, nu sensibilității celui rănit.
Cum mă protejez ca empatic?
Îți închizi câmpul, verifici ce gând e al tău, ieși din fusion, nu-ți mai asumi ce nu e al tău și îți consumi energia în creație. Ajută și o rutină de seară cu „Mă accept așa cum sunt” și cererea ca darurile să ți se activeze treptat.
E normal să trec prin zece stări pe zi?
Stările pot varia în timpul zilei, dar zece schimbări pe zi nu definesc empatia și nu sunt un criteriu după care să considerăm orice variație normală. Dacă schimbările sunt intense, persistente ori îți afectează viața, cere sprijin de specialitate.
Empatia e dar sau povară?
Pentru mine, sensibilitatea este valoroasă atunci când pot avea grijă și de mine. Poți fi obosită chiar dacă ești atentă la ceilalți; asta nu înseamnă că îți folosești greșit un dar. Limitele și odihna sunt utile, dar nu garantează abundența și nu explică singure o stare de epuizare.
Eu una abia acum înfloresc, după ce am ieșit din serviciu, pe cont propriu, și am făcut curățenie în relații. Așa că îți spun ce am spus la finalul live-ului: ești foarte bine așa cum ești. Dumnezeu te iubește, chiar dacă ai nevoie de o primă perioadă ca să o crezi. Ieși din cocon și lasă fluturele să iasă — până atunci, poartă-te frumos cu el. Te pup și te aștept la următorul live.
Surse
- Frontiers in Human Neuroscience — „Imaging the passionate stage of romantic love by dopamine dynamics” (2015)