După mai multe întrebări în comentarii și de la oamenii cu care lucrez individual, am simțit că e momentul să vorbim despre noaptea neagră a sufletului. Câteva persoane mi-au scris aproape cu aceleași cuvinte: „Ce mă fac? Nimic nu-mi mai convine, totul e greu.” Le văd în panică. De aceea am făcut live-ul și de aceea scriu acum.
Noaptea neagră a sufletului — o găsești și ca noaptea întunecată a sufletului sau, în engleză, dark night of the soul — este una dintre primele etape ale trezirii spirituale. Eu am trecut prin ea de trei ori. Am văzut-o și la mulți dintre cei care au început să se trezească: unii au ieșit deja, alții sunt chiar acum în ea.
Mai jos îți spun ce este, după ce semne o recunoști, ce se întâmplă de fapt în tine în perioada asta și exercițiul pe care l-am făcut împreună în live. Dar înainte de toate, citește cu atenție avertismentul de mai jos.
Important: noaptea neagră a sufletului nu este același lucru cu depresia. Eu vorbesc aici despre o etapă spirituală, din experiența mea, nu pun diagnostice. Depresia este o boală reală, care se tratează. Dacă ai simptome de depresie — tristețe care nu trece, nu mai poți funcționa în viața de zi cu zi, nu mai dormi sau nu mai mănânci, nu mai vezi niciun rost —, mergi la medicul de familie, la un psihiatru sau la un psiholog. Dacă ai gânduri de sinucidere sau te gândești să-ți faci rău, sună acum la 112 sau mergi la cea mai apropiată urgență. Lucrul spiritual te poate sprijini, dar nu înlocuiește niciodată ajutorul de specialitate.
Ce este noaptea neagră a sufletului
Conceptul nu e nou. A fost dezvoltat în creștinism, în partea lui mistică — fiecare religie are curentul principal, dar și părți mai puțin cunoscute. Cel care a descris-o foarte bine a fost un mistic creștin spaniol, Sfântul Ioan al Crucii (Saint Jean de la Croix). Când am trecut eu prin ea, nu știam ce e. Am căutat, mi-am făcut notițe — și ce scria el era exact ce trăiam eu și ce văd azi la oamenii care se trezesc spiritual. Se spune chiar că Maica Tereza a trăit aproape toată viața în noaptea neagră a sufletului.
Cel mai simplu, aș descrie-o ca pe o coborâre în abisurile existenței. Simți că tu cobori. E o perioadă în care tot bagajul de formatare cu care ai crescut se clatină. În engleză i se spune the Tower moment: ca atunci când ai construit un castel din cărți de joc și, la un moment dat, se prăbușește tot. Totul în jurul tău se dărâmă, nimic nu mai e în regulă.
Și simți o durere de suflet. O durere profundă, căreia adesea nu-i poți pune cuvinte.
De ce apare: marea formatare și marea trezire
Noi suntem lumină. Ajungem aici, pe pământ, și începe marea formatare — de multe ori fără intenție rea. E frica mamei, frica tatălui: „Nu te duce acolo, nu face aia.” Sacii de traumă îi cari de când ești mic și se tot adaugă.
Înțelegerea mea, la câțiva ani după trezirea mea din 2021, este că sufletul a ales trauma ca să învețe lecții. Ca să te ridici, îți trebuie „combustibil”, iar combustibilul ăla se ia din traumă. În momentul în care ai încasat destul și spui „Gata, până aici!”, începe trezirea. Și una dintre primele ei etape este noaptea neagră a sufletului.
Despre trezire în ansamblu — semnele și etapele ei — am scris separat, în articolul despre trezirea spirituală și ieșirea din matrice. Aici mă opresc doar la etapa cea mai grea.
Semnele nopții negre a sufletului
Nu le trăiește toată lumea pe toate și nu la fel. Dar iată ce am trăit eu și ce aud de la ceilalți:
- O stare care seamănă cu depresia. Te simți la pământ, fără putere, trist. De aici vine și confuzia — și de aceea repet: dacă starea nu trece sau te copleșește, mergi la medic.
- Oboseală cruntă. Ca să ajungi să te trezești, ai trecut prin traume de o viață și ești extenuat. Eu, după ce am scos din casă un partener abuziv, am dormit o lună întreagă: mă trezeam, mâncam, citeam puțin și iar dormeam. Despre ce lasă în urmă o astfel de relație am scris în articolul despre narcisism și comportamentele toxice.
- Plângi foarte mult. Se dau jos straturi de durere. Pe unele nici nu le poți numi, altele vin cu amintiri.
- Îți revin amintiri traumatice uitate — din copilărie, din viața de adult.
- Rușine și vină. Emoțiile de cea mai joasă vibrație ies primele la suprafață.
- Te izolezi. Nu mai vrei să vezi pe nimeni, să vorbești cu nimeni. Eu mi-am șters atunci toate contactele.
- Ți-e frică de relații. După trădări și relații karmice, nici nu mai vrei să auzi de sexul opus.
- Mintea intră în panică. O panică groaznică, pentru că nu mai înțelege nimic.
- Rupturi și schimbări rapide în jurul tău. Anturajul se schimbă, apar trădări de la prieteni și chiar din familie. Și, de multe ori, când ție îți e cel mai rău, nu vine nimeni.
Se manifestă la fel la bărbați și la femei. Și poate dura diferit: la unii doi ani, la alții mai puțin. La mine au fost trei perioade, cam între o lună și două luni și jumătate fiecare.
Vezi dezlegările pentru tristețe, epuizare și pierderea sensului →
Noaptea neagră a sufletului și depresia: de ce le deosebesc
Cineva mi-a spus odată că depressed (depresat) s-ar putea citi ca deep rest — odihna profundă a sufletului. Mie mi-a rezonat, pentru că așa am trăit-o: în perioada aia faci atâta muncă interioară, în subconștient, încât ești terminat de oboseală. Ai impresia că n-ai făcut nimic, dar ai lucrat enorm la tine. E ca un castel din Lego desfăcut: întâi trebuie să vezi ce cuburi ai, de ce culori, și abia apoi îți vine ideea ce castel vrei să reconstruiești, după calea sufletului tău. Pentru oamenii foarte energici, care umblă de colo-colo, e un adevărat șoc.
Și mai e o diferență, așa cum o simt eu: la capătul nopții negre nu ești fără speranță. Renunți la control, dar ai încredere.
Totuși, din afară — și chiar din interior — cele două pot arăta la fel. Nu încurajez pe nimeni să rămână într-o stare de depresie și nu te pune nimeni să alegi între spiritualitate și medic. Dacă nu mai poți funcționa, dacă nu mai mănânci, nu mai dormi sau nu mai vrei să trăiești, nu aștepta să „treacă singur”: mergi la medic, la psihiatru sau la psiholog, iar la urgență sună la 112.
Ce se întâmplă de fapt în tine
Cade identitatea falsă
În perioada asta moare ego-ul — mai exact, mor formatările pe care le-ai luat în urma evenimentelor din viața ta. Ne construim cu toții un eu fals, o identitate cu care funcționăm, dar care nu reflectă neapărat sufletul. La trezire, identitatea construită de la naștere până atunci trebuie să cadă. De aceea ai impresia că totul se prăbușește și seamănă cu o dezintegrare interioară: îți dai seama că nu ești chiar așa cum ți s-a spus.
Și vine în valuri. Dai jos un strat, zici „gata, am scăpat”, ai câteva zile bune — și vine încă un val. Și încă unul. La un moment dat te obișnuiești: „Bun, azi plângem.”
Te cureți ca un balon de ancore
Imaginează-ți că ești un balon care trebuie să se ridice. Ca să urci, trebuie să dai jos ancorele care te țin la sol — evenimentele traumatice. Ca să le dai jos, întâi ți le amintești, apoi resimți durerea, o plângi, o procesezi, și abia după aia te eliberezi de ea.
Așa că nu te grăbi. Procesul durează cât trebuie să dureze. Nu te învinovăți că nu lucrezi destul sau că ești prea obosit. Ești în etapa asta, atât.
Mintea se panichează, apoi capitulează
Mintea e un armăsar pe care nu ne-a învățat nimeni să-l stăpânim. Ea știe doar trecutul și vrea să acționeze din trecut. În noaptea neagră, mintea se panichează cât se panichează, până când la un moment dat capitulează: „Faceți ce știți, nu mai pricep nimic.” Și exact atunci se deschide altă cale — calea inimii. Dacă panica minții e partea cea mai grea pentru tine, uită-te și la dezlegările pentru claritate mentală.
Inima se deschide prin suferință
Din traumele din copilărie, ca să ne protejăm, ne-am închis inima. Dar când îți închizi inima, te rupi și de lumină. Când începe să se deschidă, ies de acolo durerile înghițite — și alea dor foarte tare. Nu pot să-ți spun de ce e așa, dar așa e procesul: cine îmi spune că s-a trezit fără să sufere, eu nu-l cred. Odată i-am spus cuiva: acum știu ce înseamnă să plângi de-ți sare cămașa de pe tine.
Durerea asta nu e în zadar. Funcționează ca un catalizator: fiecare val te împinge să renunți la iluzia controlului și la atașamente, inclusiv la cele față de persoane toxice. Iar la sursa surselor am găsit, la mine, o frică surprinzătoare: frica de propria măreție. Partea care a auzit toată viața „nu ești bun, nu valorezi” știe că, dacă începi să-ți trăiești calea sufletului, ea moare. Ceva trebuie să cadă ca să poată veni ceva nou.
La capăt: predarea
La sfârșitul luptei — și lupta e doar tu cu tine — ajungi în genunchi. „Fie ce-o fi, facă Dumnezeu ce-o vrea.” Vin iertarea și acceptarea. Renunți la ideea că tu controlezi totul, în sensul vechi, și ai încredere că orice se întâmplă se întâmplă spre binele tău.
Într-o bună zi ieși din noaptea neagră a sufletului. Ceva s-a curățat, pică înțelegerea, vin perspective noi. Mai târziu, la mine au urmat și alte etape — un foc interior care ardea tot, ca la phoenix, apoi fluturele care iese din cocon. Dar întâi a fost noaptea.
Vreau dezlegările și activările pe suflet (PDF) →
Cum treci prin noaptea neagră a sufletului
- Lasă-te lucrat. Odată pornit, procesul nu-l mai dai înapoi. Cu cât te opui mai mult energiei care vine, cu atât suferi mai mult.
- Recunoaște ce simți. „Da, eu azi sufăr. Eu azi nu sunt bine.” Nu te mai da mare. Dar spune-ți și restul: „Asta nu mă definește și o să treacă.”
- Fă în fiecare zi câte un lucru mic care îți aduce bucurie. Ușor-ușor se iese și revine energia. Fii răbdător cu tine.
- Dacă vrei să faci schimbări mari, fă-ți un plan. Cei care se hrăneau din energia ta nu vor fi mulțumiți și te pot lovi tare exact în perioada asta. Eu, în toamna lui 2021, am stat o lună fără să vorbesc, fără să mă cert, fără să mai vreau să am dreptate — și abia apoi am dat drumul bulgărelui la vale.
- Nu încerca să trezești pe nimeni. Fiecare se trezește când îi e momentul, pe calea pe care și-a ales-o.
- Dacă ești lângă cineva care trece prin asta, cel mai mult îl ajută să-l validezi: „E normal, și eu am trecut prin asta.” Dar nu-l trage de mânecă să „se trezească”.
- Cere ajutor. De la oameni de încredere, de la un medic sau un psiholog când starea te copleșește. Dacă vrei să lucrăm împreună pe dezlegări, ai mai jos ședința individuală.
Exercițiul vidului din live
La finalul live-ului am făcut un exercițiu de conectare. Îl poți reface ori de câte ori simți — de fiecare dată îți dă altceva.
- Închide ochii și respiră profund.
- Fă vidul: coboară-ți privirea în interior.
- Dacă mintea face gălăgie, spune-i: „Mulțumesc, dar nu e momentul.” Respiră profund și coboară.
- În tine este un vid. Poți coborî în el. Nu ești singur — vidul îți aparține.
- Întreabă-te: cine coboară? Continuă să cobori, indiferent dacă primești un răspuns sau nu.
- Observă ce energii sunt în interiorul tău: dacă au culoare, dacă au miros.
- Ești în mijlocul vidului. Întreabă: cine ești tu? Cine pune întrebarea? Rămâi acolo câteva minute.
- Revino ușor, cu înțelegerea pe care ai primit-o.
Dacă exercițiul te tulbură în loc să te liniștească, oprește-te și revino în cameră, la respirație. Nu e o competiție.
Fă exercițiul împreună cu mine
Pornește live-ul de mai jos. Exercițiul începe pe la minutul 26.
Programează o ședință individuală cu mine →
Întrebări frecvente despre noaptea neagră a sufletului
Ce este noaptea neagră a sufletului?
Este una dintre primele etape ale trezirii spirituale: vechea identitate, construită din formatări și traume, se prăbușește. Conceptul vine din mistica creștină și a fost descris de Sfântul Ioan al Crucii. Se mai numește noaptea întunecată a sufletului sau, în engleză, dark night of the soul.
Care sunt semnele nopții negre a sufletului?
Oboseală cruntă și nevoie mare de somn, plâns mult, amintiri traumatice care revin, rușine și vină, izolare, frică de relații, o minte în panică, rupturi și schimbări rapide în jurul tău și o durere de suflet greu de pus în cuvinte.
Noaptea neagră a sufletului este depresie?
Nu este același lucru, deși pot arăta asemănător. Eu vorbesc despre o etapă spirituală, din experiența mea, nu pun diagnostice. Dacă ai simptome de depresie, mergi la medic, la psihiatru sau la psiholog. Dacă ai gânduri de sinucidere, sună imediat la 112.
Cât durează noaptea neagră a sufletului?
Diferă de la om la om. La unii poate ține și doi ani. Eu am trecut de trei ori prin ea, perioade de aproximativ una până la două luni și jumătate. Vine în valuri și durează cât are nevoie să dureze.
Cum ies din noaptea neagră a sufletului?
Nu te opune: recunoaște ce simți, plânge ce e de plâns, fii răbdător cu tine și fă zilnic câte un lucru care îți aduce bucurie. Ieșirea vine când mintea renunță la control și se deschide calea inimii: iertare, acceptare, încredere. Și cere ajutor de specialitate dacă starea te copleșește.
Pot să ajut pe cineva care trece prin noaptea neagră a sufletului?
Da, validându-l: spune-i că e normal și că nu e singur. Nu-l forța să „se trezească”. Iar dacă vezi că nu mai funcționează sau vorbește despre moarte, încurajează-l să meargă la medic și, la nevoie, sună la 112.
Noaptea neagră a sufletului nu durează la nesfârșit. Fii blând cu tine, nu rămâne singur cu durerea și lasă lumina să intre câte puțin. Te pup și te aștept la următorul live.
