Sfântul Mare Mucenic Mina e printre sfinții cei mai cinstiți din Biserica Ortodoxă, deși viața lui e puțin știută: un soldat din Egipt care a lăsat armata pentru Hristos și a murit mucenic la începutul secolului al IV-lea — iar la mormântul lui s-au făcut atâtea minuni încât a rămas „făcătorul de minuni” pe veci. Aici găsești viața lui pe scurt, rugăciuni către Sfântul Mina și pentru ce îl cheamă credincioșii, mai ales în tradiția românească, unde e prăznuit la 11 noiembrie.
Cine a fost Sfântul Mina
Mina a trăit în Egiptul de la sfârșitul secolului al III-lea și începutul celui de-al IV-lea. Soldat într-o unitate romană, a părăsit armata când prigoana lui Dioclețian a început să silească soldații să aducă jertfe idolilor — nevrând să se lepede de Hristos, s-a retras în munți, în pustie. După un timp, simțind că tăcerea lui e o formă de ascundere, a venit el însuși în mijlocul orașului Cotyaeum (în Frigia, Asia Mică), în ziua unei sărbători păgâne, și a mărturisit cu glas tare că este creștin. După chinuri lungi — scrierile martirice povestesc biciuirile, rugul, temnița — a fost decapitat, în jurul anului 304. Trupul i-a fost luat de creștini și dus în Egipt, la Alexandria; mai târziu, moaștele au fost duse în pustiul Egiptului, unde i s-a ridicat o biserică mare — loc din care au fost consemnate nenumărate vindecări și minuni, în următoarele secole.
Făcătorul de minuni
Slava de făcător de minuni a Sf. Mina vine din mărturiile vechi ale Bisericii: la locul de pelerinaj din pustiul egiptean au mers secole la rând bolnavi, îndrăciți, oameni în necaz. Una dintre minunile cele mai cunoscute, consemnată în tradiție, e cu un negustor care a furat o legătură de la un pelerin și, pe drumul de întoarcere, n-a mai putut ieși din loc până nu a întors lucrul furat — semn că mucenicul „păzește” cele drepte și micile nedreptăți. Icoanele îl arată călător sau pedestru, cu armură și suliță, lângă cal — chip de soldat al lui Hristos — chip de soldat al lui Hristos.
Rugăciune către Sfântul Mina în necaz
Rugăciune cu cuvintele tale (propusă de noi, nu text liturgic):
Sfinte Mare Mucenice Mina, care ai lăsat armata ca să nu-L pierzi pe Hristos și ai venit singur să-ți spui credința, mijlocește pentru mine la Dumnezeu. În necazul meu de acum (numește-l), nu mă lăsa singur: dă-mi curajul mărturisirii tale și mila lui Dumnezeu, de care ai parte. Amin.
Rugăciune pentru familie și casă
În tradiția românească, Sf. Mina e chemat ca ocrotitor al familiei și al casei — mulți credincioși țin în case icoana lui și îl pomenesc în rugăciunile de seară.
Rugăciune cu cuvintele tale (propusă de noi, nu text liturgic):
Sfinte Mina, făcătorule de minuni, păzește casa mea de tot răul și de cei cu gânduri rele: cele de-afară să nu intre, cele dinlăuntru să crească. Familia mea, cu cei mari și cei mici, sub ocrotirea ta. Amin.
Cum îl pomenești
- 11 noiembrie — ziua lui: mergi la Sfânta Liturghie, aprinde o luminare pentru familie.
- Acatistul Sf. Mare Mucenic Mina — din cărțile de acatiste, la necazuri sau în săptămâna praznicului.
- Pentru cei plecați în armată sau în țări străine — mucenicul soldat e ocrotitor firesc; pomeniți-i pe nume.
- Când cauți ceva pierdut, unii credincioși îl cheamă pe Sf. Mina alături de Sf. Anton — obicei de evlavie populară, ținut cu simplitate și cu rugăciune către Dumnezeu.
Pentru alți mucenici mari, vezi rugăciunea către Sf. Gheorghe și rugăciunea Sfântului Ciprian.
Întrebări frecvente
Când se prăznuiește Sfântul Mina?
La 11 noiembrie, în Biserica Ortodoxă; în tradiția românească e zi de cinstire a familiei și a casei, cu luminare și pomenire la Sfânta Liturghie.
De ce e Sf. Mina „făcător de minuni”?
Pentru mărturiile vechi ale Bisericii despre vindecări și ajutorări la mormântul lui din pustiul Egiptului, devenit loc de pelerinaj încă din primele secole creștine.
Pentru ce se cere ajutorul Sf. Mina?
În tradiția românească: pentru familie, casă, ocrotire de rău, pentru cei din armată sau departe de casă, și — în evlavia populară — pentru aflare de lucruri pierdute.
A fost Sf. Mina român?
Nu — a fost egiptean, cu mucenicie săvârșită în Asia Mică (Frigia); dar praznicul lui e ținut cu evlavie mare în România, iar biserici de seamă îi poartă numele.
