A sta lângă un om care moare este una dintre cele mai grele și mai sfinte lucrări care i se pot da unei persoane. Nu știm ce simte cel care trece, dar știm ce poate primi de la noi: prezență, liniște, cuvinte de iertare și rugăciune. Acest articol e despre rugăciunea pentru muribunzi: ce citește Biserica la căpătâi, ce poate rosti familia, și cum îl ajuți pe om să treacă fără frică și fără zgomot.
Ce rânduială are Biserica pentru muribund
Molitfelnicul cuprinde canonul și rugăciunile la despărțirea sufletului de trup, citite de preot la căpătâiul omului care moare. Ele urmează unei rânduieli simple: mărturisirea (dacă omul mai poate vorbi și dorește), iertarea, împărtășania pentru bolnavi (cu cea mai mică fărâmă, dacă o poate înghiți), și apoi rugăciunile de plecare a sufletului, rostite liniștit, printre care și Psalmul 90 („Cel ce locuiește în ajutorul Celui Preaînalt”) — psalmul ocrotirii în vreme de primejdie.
Cheamă preotul la timp — nu în ultima clipă, când omul nu se mai poate spovedi nici împărtăși. Preotul știe rânduiala și are voie să intre acasă, la spital (cu acordul secției) sau la hospice.
Rugăciune scurtă, la căpătâiul muribundului
Dacă nu e preot, familia poate rosti simplu și rar:
Rugăciune cu cuvintele tale (propusă de noi, nu text liturgic):
Doamne Iisuse Hristoase, marele meu Păstor, primește sufletul robului Tău (numele). Nu-l lăsa să se teamă: nu e singur, Tu ești cu el, și noi suntem aici. Iartă-i tot ce a fost de iertat și odihnește-l în lumina Ta. Amin.
Rugăciunea lui Iisus, rostită șoptit și rar — „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne” — este și ea o prezență potrivită: muribundul o aude chiar și când nu mai poate răspunde.
Ce aude și ce simte cel care moare
Cercetările moderne confirmă un lucru pe care familiile îl știuseră dintotdeauna: auzul rămâne multă vreme treaz. De aceea, la căpătâi nu se șoptesc certuri, nu se discută moștenirea și nu se vorbește despre om ca și cum n-ar mai fi. Se vorbește cu el, liniștit, la persoana întâi: „sunt aici”, „ești iubit”, „poți pleca liniștit”. Aceste propoziții, repetate blând, sunt rugăciune în toată puterea cuvântului.
Rugăciune pentru familie, în ceasul morții
Rugăciune cu cuvintele tale (propusă de noi, nu text liturgic):
Doamne, noi cei care rămânem încă o clipă, primește-ne frica. Nu ne lăsa să facem din moartea lui o dramă de care el să simtă că e vinovat — căci plecarea lui e rânduiala Ta, nu pedeapsa noastră. Dă-ne cuvinte bune, tăcere bună și, după, amintiri care nu dor, ci încălzesc. Amin.
Cum ajuți un muribund, practic
- Umectă-i buzele cu apă (cu tifon sau bețișor), dacă nu mai poate bea — uscăciunea gurii e una din suferințele mici care se pot ușura.
- Aer răcoros, liniște, lumină blândă: camera unui muribund nu e salon de urgență, chiar dacă e și medicală.
- Atinge-l: mâna ținută, fruntea mângâiată. Atingerea spune ce nu mai pot spune cuvintele.
- Spune-i cele trei propoziții: „mulțumesc”, „iartă-mă”, „te iubesc”. Dacă nu poți spune decât una, alege-o pe a treia.
- Muzică sau priceasnă, dacă i-au plăcut în viață — șoptită, nu dată tare.
- Îngrijește-i și pe cei vii: schimburi la căpătâi, masă, somn. Epuizarea celor dragi nu-l ajută pe cel care pleacă.
După trecere
Îndată după ce omul a trecut, familia are două drumuri: cel practic (înștiințarea preotului, actele, înmormântarea) și cel sufletesc — rugăciunea pentru cei adormiți, pomenirea la 3, 9 și 40 de zile și la pomenirile de peste an. Pentru acest drum, am scris pe larg aici: rugăciunile pentru cei adormiți. Dacă vrei să te pregătești mai devreme pe tine sau pe un părinte, vezi rugăciunea pentru moarte bună.
Întrebări frecvente
Ce rugăciune se citește când cineva moare?
Preotul citește din Molitfelnic canonul și rugăciunile la despărțirea sufletului de trup; familia poate rosti Rugăciunea lui Iisus și Psalmul 90, liniștit, la căpătâi.
Muribundul aude ce se vorbește în cameră?
Auzul rămâne activ multă vreme; de aceea se vorbește cu respect, cu blândețe și la persoana întâi, evitându-se certurile și discuțiile despre moștenire la căpătâi.
Se poate împărtăși un muribund?
Da — Sfânta Împărtășanie pentru bolnavi se aduce cu cea mai mică fărâmă, câtă vreme omul poate înghiți; se cere preotului la timp, nu în ultima clipă.
Cum îl ajuți pe muribund să nu-i fie frică?
Prin prezență liniștită, atingere, vorbe simple („ești iubit”, „poți pleca liniștit”) și rugăciune rostită șoptit; frica se micșorează când omul nu e singur și nu e grăbit.
