După atâtea live-uri cu dezlegări, am simțit că e vremea celui cu iertări. Pentru că poți trimite înapoi toate vrăjile din lume și tot să rămână o greutate în tine. Dezlegarea scoate din câmp ce ți s-a făcut. Iertarea lucrează altceva: ce ai făcut tu — cu alții și cu tine. Și aici, înainte de orice, trebuie să te ierți tu pe tine și să-ți asumi ceea ce ai făcut. Să fie clar de la început, fără dramă: toți am făcut de toate, în toate viețile — nici eu nu stau mai bine la capitolul ăsta.
Există o vorbă veche cât se poate de adevărată: cine nu iartă e ca și cum ar lua otravă ani de zile, sperând că celălalt moare. Iertarea nu e un act de sfințenie pe care îl faci pentru alții. E o eliberare pe care ți-o dai ție. Mai jos ai tot: ce este iertarea cu adevărat, de ce te ierți întâi pe tine, cum ierți părinții și neamul, cum se combină cu dezlegarea și rugăciunea de iertare din live-uri — frazele complete, de luat acasă.
Ce este iertarea cu adevărat (nu doar „trebuie să ierți”)
Ai auzit-o o viață întreagă: „iartă-l, gata, treci mai departe”. Eu nu sunt adepta iertării pe comandă. Iertarea rostită doar pentru că așa se cuvine, cu trauma neprocesată sub ea, nu funcționează: e o minciună frumoasă spusă sufletului. Englezii îi zic spiritual leapfrog — sari ca broasca peste toată munca, direct la iertare. Riscul cel mai mare când sari așa? Depresia.
Iertarea e un proces organic, cu etapele lui. Nu le sări:
- Conștientizezi suferința. Îți recunoști durerea cauzată de nedreptate. Nu o ascunzi, nu o învelești în „nu-i nimic, a trecut”.
- Accepti emoțiile legate de ea. Furia, tristețea, dezamăgirea, sentimentul de trădare. Nu te disociezi, nu-ți închizi inima. Îți dai voie să le simți, fără judecată.
- Te detașezi de amărăciune și resentimente. Le retrăiești, le resimți și le lași să plece. Emoțiile sunt energii care vor să se miște.
- Abia acum vine iertarea. A patra etapă, nu prima.
Iertarea se face, în mod normal, cu lacrimi. Ca la doliu: până nu ai plâns destul o pierdere, nu l-ai terminat. Plânsul eliberează energie blocată — nu te priva de el.
Un adevăr greu, dar eliberator: a ierta nu înseamnă să justifici sau să negi ce ți s-a făcut. Nici să te victimizezi. Înseamnă să te accepți și ca victimă a ce s-a întâmplat, și ca responsabil al lecției. Sufletul tău și-a programat lecțiile, iar nicio suferință aleasă de suflet nu e gratis.
De ce te ierți întâi pe tine
Iertarea este doar despre tine: nu există iertare a celorlalți fără să te fi iertat mai întâi pe tine.
Așa că începi cu tine. Te conectezi la suflet — conexiunea la suflet se face prin inimă — și îi spui cele patru fraze pe care le iubesc cel mai mult, cele din practica hawaiiană ho'oponopono: „Îmi pare rău. Iartă-mă. Te iubesc. Mulțumesc.” La început ți se va părea ciudat să ți le spui ție. Fă-o totuși: fiecare frază își are rostul — recunoașterea suferinței, cererea sinceră de iertare, iubirea necondiționată care dizolvă barierele emoționale.
Și ceva ce am văzut lucrând cu oamenii: ne conectăm vibrațional cu cei care au aceleași traume. Dacă nu lucrezi la tine, vezi defilând în viața ta aceeași lecție cu alt nume — foști parteneri care semăna între ei, cu rănile tale din copilărie. Trauma nelucrată te căsătorește cu ea. Am scris separat despre cum te desprinzi emoțional de un fost partener.
Victima este o etapă, nu o adresă. E normal să fii furioasă sau furios și să vrei răzbunare — important e să nu treci la acțiune și, mai ales, să nu trântești rușinea deasupra („ce prost am fost”). Nu meritai nimic: tu ești cel care a stat acolo, și tocmai pe el îl ierți acum.
Vreau ghidul Iertări complete și pocăință →
Iertarea părinților și a neamului
Aici se lucrează cele mai grele capitole, și cele mai prețioase. Noi repetăm primii șapte ani de viață toată viața. În aceeași familie, fiecare copil ia altă traumă la pachet — dar, chiar dacă părinții ne împing, noi suntem cei care alegem ce luăm.
Multe probleme vin din faptul că nu ne dăm dreptul să trăim viața noastră. Din dragoste oarbă, vrând să-i salvăm pe părinți, luăm durerea lor asupra noastră și le trăim viața în locul nostru. Am înțeles asta la un eveniment din copilărie în care am fost lovită pe nedrept: întrebarea mea n-a fost „de ce m-a lovit?”, ci „de ce n-am plecat?”. Pentru că alesem să salvez, să iau durerea celuilalt asupra mea. Așa facem cu toții.
Iartă-ți deci părinții. Și iartă-te pe tine pentru ce ai luat de la ei. Apoi vezi neamul: în el se moștenesc și energii, și karmă — oamenii din familia ta sunt cei cu care ai lecții de împlinit. Iar unele din ce purtăm nu le-a făcut nimeni: e propria karmă. Am găsit la oameni cu care am lucrat nu vrăji, ci fapte grele din vieți trecute, care cer acum iertare și pocăință. Pentru karma care se arde, eu rostesc și fraza flăcării violet: „cer flăcării violet să vină să-mi curățe karma.”
Și un semn de care să știi: în perioadele de eliberare se activează rănile de apartenență, rănile din familie. Dacă zilele astea ești mai plângăcioasă sau plângăcios, nu ți-e nimic rupt. E lucrarea care a ajuns acasă, la neam.
Rugăciunea de iertare: formulările pas cu pas
Tot ce rostesc în live-ul de iertări îți dau și aici. La iertări, pregătirea e puțin diferită față de dezlegări: aprinde o lumânare albă. Eu mă așez, ca de obicei, pe perna mea cu sare. Închide ochii, rostește cu voce tare și, ca la dezlegări, împinge energia: lasă-te să simți unde stă în corpul tău și scoate-o.
1. Chemarea de pocăință
Cadru care se repetă la fiecare frază:
„Cer iertare pentru [păcatele făcute de mine], conștient sau inconștient, cu intenție sau fără, din viața aceasta și din toate viețile, timpurile și spațiile și din afara lor.”
Iar pe ce nu-l știi, îl lași în seama lui Dumnezeu: ai liber arbitru peste gândurile tale, dar ceri iertare pentru toate și îl lași pe El să decidă care. Din live, așa cum le rostesc, iată capitolele — le iei pe rând, în ritmul tău:
- „Cer iertare pentru toate gândurile, cuvintele și faptele prin care m-am rănit pe mine sau pe alții.”
- „Cer iertare pentru toate fricile, atașamentele și limitările pe care le-am creat sau întreținut.” (Frica e lipsă de încredere în Dumnezeu, iar ego-ul e hrănit de frică.)
- „Cer iertare pentru toate influențele rele acceptate de bunăvoie de mine.”
- „Cer iertare pentru toate minciunile spuse de mine.”
- „Cer iertare pentru toate furturile și luările de nedrept.”
- „Cer iertare pentru toată invidia și pisma.”
- „Cer iertare pentru toată lăcomia și zgârcenia mea.” (Cine trăiește în frică și lipsă Îl negi pe Dumnezeu.)
- „Cer iertare pentru toate manipulările și dependențele mele, și pentru consumurile care nu sunt în acord cu sufletul meu.”
- „Cer iertare tuturor ființelor asupra cărora am exercitat orice formă de violență, abuz, exploatare, manipulare, nedreptate sau lipsă de iubire.”
- „Cer iertare tuturor persoanelor pe care le-am privat de iubire, respect, adevăr, dreptate, libertate, pace sau demnitate.”
- „Cer iertare pentru toate îndepărtările mele de la Dumnezeu.”
- „Cer iertare pentru toate manifestările prin care am ascuns sau îngropat darurile primite de la Dumnezeu.” (Darul dat ție e al tău. Nu-l mai îngropa.)
- „Cer iertare tuturor victimelor mele, în toate timpurile, viețile și dimensiunile.”
2. Mă iert
Punctul cel mai important al rugii: „Mă iert.” Nu poți să-i ierți pe alții până nu te-ai iertat tu pe tine. Aici îi spui ho'oponopono ție — „îmi pare rău, iartă-mă, te iubesc, mulțumesc” — până când ceva în tine se moaie.
3. Lucrezi în corpul energetic
Nu e doar frază. Trage lumină prin chakra coroană și scoate-o prin toate chakrele și prin toți porii pielii, împreună cu energiile vechi. Dacă simți presiune sau greutate în cap, vorbește direct cu mintea: „dragă minte, te rog să eliberezi”. Sistemul de chakre îl explic mai pe larg în ghidul despre chakrele blocate; pe al treilea ochi folosesc uleiul esențial de MUSC.
4. Meditația de iertare: suflet, copil interior, inimă, tu
Apoi cobori conștiința în inimă și faci turul celor patru părți din tine, cu aceleași patru fraze: sufletul (poate e prima dată când te conectezi la el), copilul interior (îmbrățișează-l; poate e prima dată când îi ceri iertare), inima (a dus ce n-a putut duce; închiderea ei te-a ajutat să supraviețuiești — mulțumește-i) și, la urmă, tu, ca un întreg. La final îți iei darurile: părțile astea din tine n-au suferit degeaba. Meditația se încheie în bucurie, nu în lacrimi — lacrimile sunt doar pe drum.
Toate capitolele de iertare, cu explicații și în ordinea în care le lucrez eu, le găsești în ghidul PDF de iertări și pocăință. Întorc-te la ele din când în când: iertarea se lucrează pe niveluri, și de fiecare dată e alt nivel.
Iertare și dezlegare: cum se combină
Dezlegarea și iertarea își dau mâna. Dezlegarea trimite înapoi ce nu e al tău: vrăji, farmece, legări, energii puse de alții — despre semnele lor am scris în articolul despre ce visezi când ai farmece făcute. Iertarea îți asumă partea ta: ce ai făcut, ce ai acceptat de bunăvoie. Dacă doar trimiți înapoi și nu ierți, partea ta tot stă în câmp și te tot trage. Dacă doar ierți și nu te dezlegi, energia altora tot mai are pe ce se prinde.
În live-uri le fac în acest ritm: întâi dezlegările, care scot ce ți s-a făcut, apoi iertările, care lucrează partea ta. Amândouă cer același lucru: să împingi energia, s-o simți unde e și să scoți ce nu mai e al tău. Tot ce folosesc pentru partea de dezlegare — sare, uleiuri, protocolul de lucru — îl găsești în colecția de dezlegări.
Semnele că iertarea „a intrat”
Cum știi că n-ai iertat doar cu gura? După corp și după viață:
- Căldura în corp. La iertări, spre deosebire de dezlegări, simt căldura așezându-se — semn că se activează ceva bun. Lacrimile, oftatul (oftatul e de la suflet), căscatul, râgâiala: toate bune, toate înseamnă eliberare. Somnolența înseamnă că e mult de curățat.
- Liniștea. Se așază o pace pe tine. Mintea se liniștește și recapeți un sentiment de siguranță: te așezi în mijlocul tău.
- Devii observator. Povestea care te rupea în două, retrăită acum, doare mai puțin. Iar persoana care tot îți face măgării nu te mai aprinde: reacționezi tot mai puțin și, în loc de furie, crește în tine compasiunea.
- Nu te mai minți. Dacă spui „gata, am iertat” dar n-ai procesat trauma, corpul tău știe. Iertarea falsă nu ține. Eu lucrez la mine de ani de zile, non-stop, și încă n-am ajuns la toate capitolele de iertare — și e în regulă.
Iar dacă nu poți singură sau singur despica rana principală, cere o oglindă exterioară: terapie, psihanaliză, tapping — pe mine m-a scos tapping-ul ce nu ieșea prin vorbă. Investește în tine: e investiția cu cel mai mare randament.
Lucrez rugăciunile cu ghidul complet →
Fă iertările împreună cu mine, în live
Pune-te pe sare, aprinde lumânarea albă și dă play. Repetă frazele cu voce tare, în ritmul tău, și lasă corpul să lucreze.
Pentru etapele iertării și meditația hawaiiană (suflet, copil interior, inimă), urmărește și live-ul despre iertare.
Întrebări frecvente despre iertare
Cum mă iert pe mine?
Începi simplu: mâna pe piept, conectare la inimă, și cele patru fraze rostite ție: „Îmi pare rău. Iartă-mă. Te iubesc. Mulțumesc.” Apoi „Mă iert” — și abia apoi rugăciunea de pocăință pentru ce ți-ai făcut. Nu sări peste recunoașterea durerii: mai întâi vezi rana, apoi o ierți.
Care este rugăciunea de iertare?
Cea pe care o rostesc în live-uri: „Cer iertare pentru toate păcatele făcute de mine, conștient sau inconștient, cu intenție sau fără, din viața aceasta și din toate viețile, timpurile și spațiile și din afara lor” — apoi, capitol cu capitol, pe fiecare temă din lista de mai sus. Iar rugăciunea de iertare și dezlegarea se completează: întâi trimiți înapoi ce ți s-a făcut, apoi îți asumi și îți ierți partea ta.
Cât de des fac iertările?
Cât de des simți. De fiecare dată lucrezi la alt nivel — te schimbi între două reprize. Eu mă întorc la ele de ani de zile și tot găsesc capitole noi.
Trebuie să mă împac cu persoana pe care am iertat-o?
Nu. Reconcilierea e opțională. Iertarea ți-o dai ție; împăcarea cere doi oameni care vor amândoi. Cu cine nu se schimbă nu mai ai ce repara — cafeaua reîncălzită nu e bună de băut. Îți dai singură sau singur încheierea: înțelegi ce s-a întâmplat, te înțelegi pe tine și închizi tu ușa.
De ce nu reușesc să iert, deși vreau?
Pentru că n-ai procesat încă ce s-a întâmplat. Struțul care-și bagă capul în nisip n-a rezolvat nimic — doar nu mai vede. Trece prin etape: recunoaște durerea, simte emoțiile, plânge dacă e cazul, apoi iartă. Iar dacă rana e adâncă, mergi la un terapeut. Nu e slăbiciune; e vitejie.
Iertarea înseamnă să uit sau să justific?
Nu. Nu negi, nu justifici, nu treci cu vederea. Ierți de pe poziția celui care și-a luat lecția și darul din ea. Semnul că e adevărată: nu mai reacționezi — observi.
Ieri-o, dezleag-o și lasă loc de bucurie — meditația de iertare, la mine, se termină întotdeauna în bucurie. Dacă ai citit până aici, ceva în tine e deja pregătit. Te pup și te aștept la următorul live.
0 yorum