Subiectul posedării e greu și plin de exagerări pe ambele părți: unii văd demoni în orice amărăciune, alții neagă tot ce nu se vede. Evanghelia stă la mijloc: Hristos a întâlnit oameni stăpâniți de duhuri necurate și i-a eliberat — iar Biserica a primit această lucrare, rânduită, nu spectaculoasă. Acest articol spune ce poate face un credincios pentru un om posedat (sau bănuit a fi), ce rânduiește Biserica și ce greșeli să evite — pentru că, în acest domeniu, greșelile au preț mare.
Hristos în fața duhurilor necurate
În ţinutul gadarenilor, Hristos a întâlnit un om locuit de „legiune” — legat în lanțuri, rupt de sine, locuind prin morminte — și l-a eliberat cu un cuvânt; omul a fost găsit apoi „așezat și îmbrăcat, și cu mintea sănătoasă” (Marcu 5, 1–20). Iar la un copil chinuit de duh, pe care ucenicii nu l-au putut vindeca, Hristos a spus: „neamul acesta [de demoni] nu iese decât cu rugăciune și post” (Matei 17, 14–21). Două lecții: eliberarea e reală și posibilă; și ea e lucrare de rugăciune și post, nu de tehnică și forță.
Ce rânduiește Biserica
- Exorcismele sunt slujbă de preot, nu pricepere de particular: în Biserica Ortodoxă există rugăciuni rânduite la dezlegarea lucrărilor răului (dintre care unele sunt săvârșite doar de preoți anume binecuvântați de episcop).
- Rugăciunile Sfântului Vasile cel Mare la izgonirea duhurilor necurate și rugăciunile Sfântului Ciprian sunt cele mai cunoscute texte folosite în aceste rânduieli — despre Sf. Ciprian avem un articol întreg: rugăciunea Sfântului Ciprian.
- Mai întâi se cercetează cu luare-aminte: Biserica deosebește cu grijă boala psihică de lucrarea răului — mulți „posedați” sunt bolnavi care au nevoie de psihiatru, iar amestecul grăbit face rău la amândouă categoriile.
- Sfintele Taine (spovedanie, împărtășanie, maslu) și viața bisericească statornică sunt „cetatea” din care răul nu mai are ce lua ușor.
Ce poate face credinciosul
- Să ducă omul la preot — și la doctor, fără a alege între ele; diagnosticele psihice sunt de competență medicală, iar cele duhovnicești de competență bisericească, și doar împreună fac binele complet.
- Să se roage acasă, simplu și statornic, pentru cel încercat: Rugăciunea lui Iisus, Psalmul 90, cerere de milă. Rugăciunea credinciosului simplu are putere — dar nu și „puteri”.
- Să nu se apuce de „dezlegări” pe cont propriu: citite de oricine, ca formule de forță, rugăciunile de exorcism pot face rău; ele sunt ale Bisericii, nu ale curioșilor.
- Să păzească măsura evlaviei: nu tot ce e greu e și posedare; și nu tot ce pare posedare e demonstrație de film.
Rugăciune pentru un om întemnițat de răul cel rău
Rugăciune cu cuvintele tale (propusă de noi, nu text liturgic):
Doamne Iisuse Hristoase, care ai eliberat pe gadarenean și pe fiul lunatic, cercetează-l pe (numele): fie boală — arată-i doctorii buni, fie rău — alungă-l cu puterea Ta. Nu-l lăsa singur în ce-l apasă, și pe noi, cei dimprejur, ține-ne cu minte întreagă și cu milă, fără frică și fără rețete. Facă-se voia Ta. Amin.
Semne care cer măsuri urgente
Dacă omul își pune viața în pericol, vorbește de sinucidere sau își rănește sine sau alții — aceea e urgență medicală și de siguranță publică, nu „ședință de exorcism”: sună la 112, apoi cercetează cu preotul. Rugăciunea merge în timpul convoiului, nu în locul lui.
Pentru lucrările răului în familie și pentru dezlegare, vezi și rugăciunea pentru blocaje și rugăciunea pentru vrăji.
Întrebări frecvente
Pot creștinul să citească rugăciuni de exorcism acasă?
Rugăciunile personale (Rugăciunea lui Iisus, Psalmul 90) sunt pentru oricine; rugăciunile de exorcism rânduite sunt ale Bisericii și se citesc de preoți împuterniciți — „exorcisme” casnice, din curiozitate sau din forță, nu sunt credință, sunt primejdie.
Cum se deosebește boala psihică de posedare?
Cu răbdare și cu specialiștii fiecărei părți: psihiatrul cercetează boala, duhovnicul cercetează viața duhovnicească; Biserica serioasă nu pune diagnostic de posedare nici repede, nici pe bază de spectacole.
Ce au puterea cea mai mare împotriva răului?
Hristos: Sfintele Taine, rugăciunea statornică, postul, iertarea și viața curată — „neamul acesta iese numai cu rugăciune și post” (Matei 17, 21), iar crucea și semnul crucii, făcute cu credință, sunt pavăza credinciosului.
Există creștini posedați?
Cazurile autentice sunt rare și țin de îngăduința lui Dumnezeu și de depărtarea omului de El; ele sunt spre cercetare duhovnicească, nu spre impresionat public — iar omul care se roagă, se spovedește și se împărtășește statornic nu are ce căuta în spectacolul ăsta.
