În comparația folosită aici, vârcolac evocă omul care se transformă în lup, ca „werewolf”-ul din filme. Unele descrieri folclorice românești prezintă și vârcolacii care mănâncă luna și soarele și provoacă eclipsele, în timp ce numele pricolici apare în relatări despre omul prefăcut în lup. Nu este o separare rigidă: în surse, numele și reprezentările se pot suprapune.
Vârcolacii care mănâncă luna
În povestirea prezentată aici, când luna se întuneca sau soarele „se îngâna”, se spunea că l-au prins vârcolacii. Aceștia erau închipuiți ca niște câini sau lupi uriași ori ca niște duhuri fără trup, care urcă pe cer și mușcă din astru. Dacă luna se făcea roșie, se credea că „îi curge sânge”. Eclipsa se termina când vârcolacul obosea sau era alungat. Aceasta este explicația din credință, nu cauza astronomică a eclipsei sau a culorii Lunii. Antonescu, la VÂRCOLAC, consemnează mai multe reprezentări și folosiri suprapuse ale numelor, nu o specie cu trăsături unice.
Gesturile din relatarea articolului despre eclipsă
- băteau în tălăngi, tigăi și ceaune și trăgeau clopotele, ca zgomotul să sperie vârcolacii;
- tineau lumânări aprinse și se rugau pentru „scăparea” lunii; Relatarea obiceiului nu recomandă flacără nesupravegheată; stinge lumânarea înainte de a pleca sau de a adormi.
- evitau să înceapă lucruri importante, să semene sau să coasă în acea zi;
- femeile însărcinate nu priveau cerul, de teama unui semn pe copil. Este o teamă consemnată în articol, nu o dovadă că privirea cerului lasă un semn pe copil. Siguranța privirii Soarelui privește orice persoană: NASA arată că Soarele luminos nu se privește direct fără protecție solară specială, iar ochelarii de soare obișnuiți nu sunt suficienți. Nu folosi o relatare despre eclipsă ca îndemn de a privi Soarele cu ochiul liber.
Lista narativă a articolului — credințe, nu judecăți despre copii
- copiii morți nebotezați;
- copiii născuți din legături nelegitime sau blestemați de părinți;
- sufletele celor care au murit fără lumânare;
- Despre cei care torc noaptea fără lumină, articolul pomenește credința firului care devine funia de care se agață vârcolacii ca să urce la lună. Antonescu consemnează ființe care se fac din văzduh din pricina torsului fără lumânare; pasajul nu spune că persoanele care torc se transformă automat în vârcolaci. Interdicția de a lucra „la lumina lunii” apare în relatarea de aici; condițiile și explicațiile diferă între variante.
Pricoliciul: omul-lup
În portretul narativ de aici, pricoliciul este fie un om viu care noaptea se dă peste cap și devine lup sau câine mare, fie un mort care se întoarce sub chip de animal. El atacă vitele, sperie drumeții și se întoarce în chip de om înainte de cântatul cocoșilor. Se recunoștea după răni identice cu cele ale lupului lovit în timpul nopții. Pricoliciul este rudă apropiată a strigoiului; în unele zone cuvintele se folosesc unul pentru altul. Acestea sunt semne atribuite poveștii, nu un mod de a identifica ori acuza o persoană reală după răni sau comportament.
Vârcolacul în cultura modernă
Filmele folosesc adesea imaginea omului-lup. În lectura textelor populare merită păstrate și motivele astrale ale vârcolacului, dar fără să impunem o separare rigidă între „vârcolac”, „pricolici” sau strigoi: numele se suprapun în unele surse. Nu rezultă de aici că orice folosire modernă are aceeași istorie.
Întrebări frecvente
De ce lupul? Articolul pune în legătură teama și respectul față de lup cu imaginile acestor ființe. Comparația cu stindardul cu cap de lup al dacilor nu dovedește însă, prin ea însăși, originea legendei sau o continuitate directă a unei credințe sacre. O asemenea genealogie ar necesita surse istorice distincte.
Există protecții? În relatarea de aici sunt pomenite, prin comparație cu strigoii, usturoiul, tămâia, semnul crucii și rugăciunea; pentru vite, ocolirea grajdului cu tămâie. Acestea sunt gesturi din prezentarea articolului, fără protecție fizică demonstrată; nu sunt transcrierea unei singure variante identificate în sursa citată. Nu lăsa tămâie sau flacără nesupravegheată în grajd și nu înlocui îngrijirea oamenilor ori a animalelor cu un ritual.
