Ielele sunt cele mai faimoase duhuri feminine ale folclorului românesc: fecioare frumoase, îmbrăcate în alb, care dansează în cercuri mari pe câmp, în răscruci de drumuri și pe malurile apelor, în nopțile de sărbătoare. Cântecul lor e farmec, privirea lor e primejdie, cercul lor de dans — vizibil dimineața ca un rotocol de iarbă presată.
Cine «cade» pe mâna ielelor
Tradiția spune că ielele «iau» pe cei care le văd dansând și nu se feresc: omul se întoarce acasă «luat de iele» — cu mințile rătăcite, râzând sau plângând fără oprire, uneori cu «boală de nerostit». Alteori pedeapsa e mai mică: o paralizie, o durere care vine și pleacă, «plânsul copiilor» în somn.
Locurile ielelor
- hotarele între sate (de aici «a hotărî» — a sta la hotar, între lumi);
- răscrucile de drumuri — cele trei drumuri;
- râpile și văgăunile, peșterile uscate;
- fântânile părăsite și «izvoarele care cântă»;
- câmpiile «pustii» în nopțile cu lună plină.
Cine trece noaptea prin astfel de locuri «își cere iertare» în șoaptă sau rostește o rugăciune scurtă — nimeni nu fluieră și nu cântă acolo.
Apărările tradiționale
- usturoiul — la curea, la căciulă, la geam;
- sarea — o priză în buzunar;
- mărțișorul înnodat roșu până la Sânziene;
- semnul crucii și Psalmul 90 — «arma» recunoscută și de Biserica;
- a nu povesti ce ai văzut în noapte — până dimineața.
Iele, Sânziene, Zâne — familia duhurilor feminine
Sânzienele (blânde, o dată pe an), ielele (capricioase, toată vara), Zânele (fecioare ale codrului, daruitoare), Vâlvele (stăpâne ale comorilor și ale animalelor) — o întreagă «familie» de puteri feminine care cer un singur lucru: respect. Lumea satului le-a cunoscut frica și frumusețea în același timp — și a învățat să treacă noaptea cu busuioc la piept și rugăciune pe buze.
Întrebări frecvente
«Luat de iele» — ce înseamnă medical?Folclorul descrie simptomele psihozei isterice sau ale epilepsiei — boli neînțelese cândva, explicate cândva prin magie. Leacul vechi era tot ritualic (descântec «de iele», la femeia bătrână); leacul modern e medical — iar rugăciunea rămâne sprijin, nu substitut.
De ce nu se spune «iele» seara?Respectul: numele rostit noaptea «le strigă». Tradiția folosește ocoliri: «frumoasele», «albele», «cele de peste hotar».
